Sistemele de detectare reprezintă o combinaţie de două tehnologii, potrivit The Guardian.
Prima este vedera computerului: sistemul „vede” o imagine sau un video cu figura unei persoane şi îi detectează expresiile şi trăsăturile. A doua este inteligenţa artificială capabilă să analizeze informaţia pentru a determina ce simte o persoană. Spre exemplu, poate eticheta pe cineva cu sprâncene mai coborâte şi ochi mai mari ca o persoană nervoasă, iar pe cineva cu o grimasă ca pe o persoană veselă, scrie Futurism.
Sistemele sunt deja în folosinţă pentru mai multe aplicaţii de la IBM şi alte companii, care le utilizează pentru a analiza candidaţii pentru joburi, în timp ce Disney foloseşte sistemul pentru a determina ce cred membrii unei audienţe despre filmul vizionat.
„Deja există tehnici experimentale propuse în şcoli pentru a vedea dacă un student este atent, plictisit sau nervos în sala de clasă”, a precizat Meredith Whittaker de la institutul de cercetare AI Now.
Sunt uşor de văzut beneficiile acestei tehnologii, cel puţin dacă ar fi fost precise, ceea ce nu este cazul. Informaţiile / parametrii sunt introduşi în continuare de om, iar mimica feţei este un set extrem de complex de caracteristici pentru a fi redus în acest mod.
De asemenea, „această informaţie poate fi folosită în moduri care ar putea opri oamenii să obţină un loc de muncă sau ar forma modul în care sunt trataţi şi evaluaţi în şcoală, iar dacă analiza nu este extrem de precisă, acestea pot aduce daune concrete”, a adăugat Whittaker.
Sursa: descopera.ro
