Potrivit psihologilor, mare parte din reticenţa de mai târziu a adultului faţă de medici are la bază exact aceasă manieră rudimentară de educaţie. Şi asta deoarece în primii ani de viaţă, când discernământul este incipient sau absent, cuvintele părinţilor sunt literă de lege.
În funcţie de personalitatea şi temperamentul copilului, acesta poate dezvolta chiar fobii faţă de medici. Nu o dată se întâmplă ca părinţii chiar să-şi ducă odraslele la medic cu ameninţarea injecţiei şi ajung să joace scenete în faţa micuţului, să cadă la pace în faţa acestuia, care se bucură astfel că a scăpat de un coşmar. O dublă greşeală, prin urmare. Nu numai inseminarea temerilor faţă de doctori, dar şi construirea educaţiei prin şantaj.
Există maniere inteligente, eficace de a împrieteni copilul cu medicul pediatru, dar e drept, presupun mai multă aplecare şi responsabilitate, iar acestea iau mai mult timp. Adică exact ceea ce adulţii nu au, plasând astfel în viitorul copiilor bombe cu ceas. Încrederea faţă de medic este vitală, trecând peste faptul că este un semn de civilizaţie. Părinţii responsabili pot să inventeze jocuri pentru a-l împrieteni pe copilul lor cu nenea doctorul. Sau, varianta cea mai inteligentă, să transforme vizita la medic într-o lecţie de şcoală distractivă: astăzi învăţăm despre viruşi, adică mişte monstruleţi care ne dau roşu în gât, pentru că vor să ne facă să tuşim, ca să nu mai mâncăm îngheţată.
Copilul va întreba, fireşte, de ce sunt viruşii supăraţi pe el. Atunci, cel mai bun răspuns este la fel de educativ: când erau mici, viruşii n-au ascultat de mămicile lor, şi s-au făcut răi, dar nenea doctorul are ac de cojocul lor. Durerile de burtică pot fi tratate într-o manieră la fel de prietenoasă, iar astfel, medicul poate deveni chiar un exemplu pentru copii: al binelui care învinge răul.
Ţineţi minte: temerile pe care le sădim în inimile copiilor noştri durează o viaţă!
