"Până la cinci ani nu eram hotărât, voiam să aleg trei profesii: clovn, miliţian sau actor. Muzica a venit mai târziu, dar la 14 ani eram deja injectat cu sindromul Beatles. Pentru mine rock’n roll e o stare de spirit care nu va muri niciodată.
Am acasă un mic cinema, mi-am dorit lucrul ăsta şi în timp am reuşit să îl fac. Recunosc că am văzut mai toate filmele nominalizate la Oscar, la cinema-ul meu.
E trist să văd Liceenii de 250 de ii de ori pe an la televizor sau B.D-urile la fel. Ele se dau că fac audienţă şi nu vin alatele care să le înlocuiască. Avem actori talentaţi, oameni de valoare, dar nu ştim să îl preţuim.
Am un singur mare regret. E un rol pe care trebuia să-l joc la vremea lui şi, din păcate, nu l-am jucat. Totdeauna mi-au plăcut tinerii furioşi. “Priveşte înapoi cu mânie” de John Osborne. Un rol pe care trebuia să îl joc la 20 şi ceva de ani. Nu a fost să fie”, a dezvăluit Ştefan Bănică Jr.