Dovadă a fost făcută în acești ultimi ani de documentele care au circulat între instanțe, parchete și servicii, dar și de mărturiile necontestate ale victimelor cumplitelor colaborări, care au arătat că SRI este, de fapt, continuatorul fostei Securități. Un document bombă demonstrează că Parchetul General și SRI au colaborat pe protocol și înainte de 2009, când a fost semnat odiosul protocol de către Laura Codruța kovesi în calitate de Procuror General al României și George Maior și Florian Coldea, șefii Serviciului Român de Informații. La acel moment, Asociația Magistraților din România, condusă de judecătoarea Viorica Costiniu, a reacționat extrem de dur, avertizând că efectele prevederilor angajamentului luat de semnatari reprezintă o imixtiune în viață privată și profesională a românilor, AMR fiind prima asociație a magistraților din România care a luat poziție față abuzivul act.
Este vorba despre "Protocolul privind cooperarea între Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe și Ministerul Finanțelor în domeniul combaterii criminalității organizate și corupției" semnat în decembrie 1998 de ministrul Justiției, Valeriu Stoica, Procurorul General al României, Mircea Criste, ministrul de Interne, Gavril Dejeu, directorul SRI, Costin Georgescu, directorul SIE, Cătălin Harnagea și ministrul Finanțelor Decebal Traian Remeș.
De reținut că semnarea protocolului s-a făcut în condițiile în care, la vremea respectivă, ministrul Justiției era cel mai puternic om în stat, în aces caz Valeriu Stoica, fiind singură persoană din arhitectură statului care nu putea fi cercetată penală. Asta întrucât, pe vechea legea de organizare judiciară nr. 92/1992, ministrul Justiției era asimilat magistratului și niciun magistrat nu putea fi urmărit penal fără avizul ministrului Justiției, așa cum toate anchetele demnitarilor se făceau prin intermediul ministrului Justiției.
Astfel, prin protocolul semnat în 1998, sub paravanul luptei cu corupția și criminalitatea, puterea politică din perioada 1998-2000 a pus bazele Unității Naționale Interforte – Grupul
Operativ Central care era condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică al PICCJ. Și nu doar atât! La nivelul fiecărui parchet de curte de apel a fost înființat un "Grup operativ teritorial", condus de procurorul șef al Secției anticorupție, urmărire penală și criminalistică a parchetului curții de apel. Atât "Grupul operativ central", cât și "Grupurile operative teritoriale" aveau drept atribuții "concentrarea, analiză, evaluarea și valorificarea informațiilor referitoare la criminalitatea organizată și corupție; realizarea de controale și verificări de specialitate, în mod independent și în colective mixte; și efectuarea actelor de urmărire penală, dispuse de procuror", iar, la fel că și în cazul Protocolului semnat în 2009 între PICCJ și SRI, protocolul semnat în 1998 prevedea formarea unor echipe mixte.
Astfel, echipele mixte formate în baza Protocolului semnat în 1998 erau compuse dintr-un reprezentat al Serviciului independent de protecție și anticorupție al Ministerului Justiției, patru reprezentanți ai Ministerului de Interne, un repezentant al SRI, un reprezentat al SIE și 6 reprezentanți ai Ministerului Finanțelor.
În final, Ministerul Public se angaja în față MJ, SRI, SIE, Ministerului de Interne și Ministerului Finanțelor, atenție, că "va comunica în scris (...) datele și informațiile de interes cu privire la faptele pe care le-au sesizat, rezultate din finalizarea urmăririi penale".
