Situaţia deţinuţilor politici din închisorile româneşti din anii ’50 reprezenta unul dintre interesele majore ale spionajului american în ceea ce privea România. Potrivit Adevărul, spionii CIA din ţara noastră erau interesaţi de ce se petrece la închisoarea din Aiud, descrisă ca una dintre cele mai dure din ţară. Tipurile de arest erau descrise ca fiind de două feluri, de regim simplu si regim sever.
„Sunt 3.000 de deţinuţi politici internaţi în închisoare, mulţi dintre ei nefiind încă judecaţi. Sunt puşi la muncă, unii în interiorul închisorii, alţii în împrejurimi, iar alţii sunt trimişi să ajute la construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră. Vorbind în general, toţi prizonierii politici sub 45 de ani, consideraţi sănătoşi sunt forţaţi să muncească. Tipul de muncă pe care îl fac depinde de tipul de sentinţă primită”, se precizează într-un raport al CIA.
În afara de închisoarea din Aiud, reţeaua spionilor CIA era interesată şi de fabrica de armament de la Cugir.
„Fabrica era înconjurată de un gard de doi metri de fier care are deasupra sârmă ghimpată. Trupele române înarmate cu puşti automate păzeau din turnurile de observaţie (…) Un control foarte strict a fost exercitat atât asupra civililor, cât şi asupra personalului. Fiecare muncitor civil trebuia să aibă un card de identifitate emis de fabrică, cu o ştampilă specială aplicată de conducerea administrativă a fabricii de armament”, se precizează într-un alt raport al CIA.
