Încă de la 17 ani, Buna Maria, așa cum se prezintă bătrâna, țese la războiul moștenit de la bunicii ei. Femeia este ultima țesătoare care mai lucrează la război din zona Caransebeșului. Și nu este zi să nu aibă ceva de lucrat.
"O cătrință pentru toate varstele le facem: si tinere si mai in varsta. Uitati am bagat cocletii, am ridicat (... si se face modelul si atunci bag suveica cu teava si iasa modetlul uitati asa. Atunci am bagat firul, matasea, si acum bagu un fir subtire, de negru dupa dupa matase", arata femeia.
Păstrează cu sfințenie fiecare bucată de material țesuț, iar unele dintre ele au peste 100 de ani vechime.
"Uitati, de 40 de ani e facut. E de lana, eu am tors-o", spune Buna Maria.
Femia a dauga: "In satul asta nu mai tese nimeni. Pe vremuri tesau, făceau covoare, dar acum nimeni. Mie mi-a fost drag, si mi-e drag asa ceva ... sa duca traditia".
Bătrâna are și două ajutoare, cei doi nepoți. Speră ca ei să ducă mai departe tradiția.
"Eu am țesut la tinerețe de la 17 ani. Covoare, pricoviț, din bătrâni... pentru tineret. (...) Pai am mai dat... mai la cunostinta si sper sa-si revina tineretul sa imbrace ceva taranesc, sa nu si piarda obiceiul".
Prețuiește fiecare obiect rămas de la străbuni și vrea să le arate și tinerilor că se trăia bine și în urmă cu 100 de ani.
"Aici este de 100 de ani un pat si sa va arat cum se dormea pe vremuri... Uitati, aici cand te scoli dimineata faci patu... asa se dormea pe vremuri, nu pe dormeza... cu astea ne acopeream cand eram tineri", mai arata tesatoarea.
Cea mai mare dorință a bătrânei este să transmită și altora meşteşugul țesutului. Și mai vrea ceva, să-și transforme casa veche de 200 de ani într-un muzeu.