Declinul producţiei interne de hidrocarburi a început din anii ’80, mai exact din 1984 la ţiţei şi 1986 la gaze naturale. Dacă în 1976 în România s-au extras 14,7 milioane de tone, în 2010 producţia a scăzut de aproape 3,5 ori, până la 4,4 milioane de tone. Trendul descendent va continua şi în următoarea perioadă.
În prezent România are o rezervă de ţiţei de 52 de milioane de tone, în scădere cu 12 milioane de tone faţă de 2010. În 3 ani, rezerva de ţiţei va fi mai mică cu alte 14 milioane de tone. Situaţia stă la fel şi la gazele naturale. Dacă în 2010 România avea o rezervă de 141 de miliarde de metri cubi, în următorii 3 ani va avea una de 95 de miliarde.
Mai bine decât noi la acest capitol stau ucranienii, polonezii, norvegienii şi olandezii. Rezervele lor de gaze naturale au o durată de viaţă cuprinsă între 16 şi 34 de ani. La polul opus se află italienii, nemţii şi englezii. La rezervele de petrol, Kuweit este ţara în care durata de viaţă a acestora este estimată la 88 de ani.
Şi în ceea ce priveşte cărbunele stăm destul de rău. Comparativ cu alte ţări, durata de viaţă a rezervelor este de 9 ani. Dar, potrivit Ministerului Economiei, această resursă naturală ne-ar mai ajunge pentru mai bine de 100 de ani. Puţin, comparativ cu cea a ucrainenilor: de 384 de ani.
În prezent, 215 companii exploatează resursele minerale ale României – cifra de afaceri a acestora este de 6,8 miliarde de euro anual – adică aproximativ 5% din PIB. Cea mai importantă resursă naturală este uraniul, la care suntem lideri europeni.