Stelian Tănase a publicat pe blogul personal o scurtă analiză a disputei legate de Codul Fiscal. Tănase spune că gestul lui Iohannis a fost prudent, în timp ce reacţiile premierului Victor Ponta amintesc de anii 1950.
Şeful TVR spune că Ponta are nevoie disperată să șteargă impresia lăsată în ultima lună. Vrea să se arate stăpîn pe situație ( mai ales pentru propriul său partid):
"Acum avem o fierbințeală legată de trimiterea inapoi la Parlament a Codului fiscal ceruta de Iohannis. În loc sa semneze ca primarul, Iohannis, prudent, (se vede ce e în Grecia !) a preferat să prelungească dezbaterea. Sunt aspecte discutabile, pe care le știe toata lumea in acest Cod fiscal. A trimis codul spre senatori și deputati să-și mai arunce o privire că nu strica, dată fiind importanta exceptionala a unui Cod fiscal într-o țară. Iar am crezut naiv că gestul lui Iohannis nu va stirni mari controverse. Ei aș!!! Cu multă limbuțíe, cu poftă de vorbă, cu chef de cafteală, de apariții tv și titluri mari în gazete, tenorii verbului, maimuțoii talkshow-urilor, politicieni, băgători de seamă s-au pronunțat degrab.
Rostul polemicii sincer, nu prea îl ințeleg. Parlamentarii noștri se vor mai uita odată pe el și cu asta basta. Ce mare filosofie !? Acuzațiile sunt aiurea, grave, tonul e foarte sus, belicos. Iată ce zice de pildă, Victor Ponta într-o ieșire nervoasă – „este o decizie luată în afara României și împotriva intereselor României". Nici mai mult nici mai puțin! Purtătorul de cuvint al Guvernului putea exprima sobru îngrijorarea, și aduce eventual în discuție cîteva consecințe ale amînării intrării in vigoare a Codului Fiscal. Așa ar fi fost normal într-o țară europeană.
Acest limbaj securist, acuzațiile aduse aiurea lui Iohannis -cum că ar proteja interese externe – amintesc de anii 50. Bineințeles Ponta nu aduce nici o probă, ca de obicei. Aruncă vorbe in vint. S-a ratat astfel prilejul unei dezbateri vii pe un subiect extrem de important. Era nevoie de ea. La acest nivel fff jos nu se poate discuta nimic. Suntem în logica lui „ba pe-a mă-tii".
Il înțeleg pe Ponta – are nevoie disperată să șteargă impresia lăsată în ultima lună. Vrea să se arate stăpîn pe situație ( mai ales pentru propriul său partid). Dar parcă e prea mult. Adică dacă Iohannis trimite o lege înapoi în Parlament, e vorba de trădare, de interese străine etc!? Serios!? Nici copiii mici nu cred așa ceva.
Aici nu există de fapt argumente economice, (sublinate de FMI, CE, de BNR, de analiști enonomici serioși ). Aici e politică multă. Mai mult, e vorba de avanpremiera campaniei electorale. Se aruncă pe piață teme care vor fi folosite la anul. Se obișnuiește din timp publicul cu ele. Dacă Iohannis e neamț, vezi Doamne, e clar că vinde țara. Și dăi și luptă și luptă și dăi!
Iată ce mai zice Ponta : „Poate că nu se dorește ca România să fie puternică economic, se dorește să fim așa... o colonie care cumpără bunuri produse de alții. Dar eu cred că datoria și a mea ca prim ministru și a președintelui României este să apărăm România și nu să îi apărăm pe alții care pierd bani sau bussines-uri pentru că România se întărește."
Nu zău!... Asta îmi aduce aminte de șantajul naționalist al lui Ceaușescu care de cite ori populația era nemulțumită o lansa p-asta cu agenturili, cu dușmanii noștri de veacuri care vor să ruineze România că prea e bogată. Și noi proștii il credeam că ungurii vor să ne ia Transilvania dar o apără el săracu! Că rușii sunt la Prut și vor să intre cu tancurile. ȘI ne indreptam privirile spre el ca la un salvator al patriei. Că vin capitaliștii și iau fabricile din mîinile clasei muncitoare. Noroc că el vigilent apăra cuceririle revoluționare. Era o manipulare, exact ca și asta de azi cu Codul fiscal&Iohannis. Bănuiesc că după 25 de ani de democrație ne-am mai înțelepțit și nu mai înghițim asemenea bazaconii", scrie Stelian Tanase pe blogul propriu.
