"Sfântul Evtihie avea ca patrie Sevastopolul. El, auzind de buna vestire a lui Hristos, şi-a lăsat părinţii şi rudele şi s-a apropiat de iubitul ucenic al lui Hristos, de Apostolul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu". (Vieţile Sfinţilor)
A fost apropiat şi de Sfântul Apostol Pavel, pe care l-a urmat în propovăduirea Evangheliei, suferind multe primejdii şi lipsuri.
Pentru aceasta, Sfântul Eutihie este numit ucenic al celor doi apostoli, al Sfântului Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi al Sfântului Apostol Pavel.
Numindu-se apostol, deşi nu se află în rândul celor 70 de apostoli, Sfântul Eutihie a fost cinstit cu această numire ca unul ce s-a ostenit cu cei mai mari apostoli şi a fost sfinţit de aceştia episcop.
Sfântul Mucenic Eutihie a făcut mai multe călătorii misionare, unele împreună cu Sfinţii Apostoli, iar altele singur.
"El suferea pretutindeni legături şi bătăi, şi pătimea cu bărbăţie pentru Domnul său.
Odată, fiind chinuit de foame în temniţă, i s-a adus pâine de o mână nevăzută, cu care se întărise atât, încât socotea muncile întru nimic. Iar când l-a dezbrăcat ca să-l chinuiască, şi când i-a strujit trupul cu unghii de fier, a curs din cinstitul lui trup, mir de bună mireasmă şi a umplut văzduhul de bună mirosire. După aceea, fiind aruncat în văpaia focului, s-a auzit tunet din cer şi s-a pogorât o ploaie mare, încât a stins focul; iar sfântul a rămas viu şi nevătămat, slăvind pe Dumnezeu. Altădată a fost dat spre mâncare fiarelor; dar şi acelea s-au îmblânzit înaintea feţei lui, şi s-au făcut ca nişte miei". (Vieţile Sfinţilor)
A primit moarte martirică în patria sa, unde a fost adus de la Efes, prin tăierea capului. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")