Sfântul Laurenţiu a fost arhidiacon al episcopului Romei, Xist, care era grec de neam şi a fost mai întâi filosof, apoi ucenic al lui Hristos. Mergând la Roma, acesta a fost de bună trebuinţă bisericii lui Hristos.
"Apoi, după o vreme oarecare, a fost ridicat la treptele rânduielilor bisericeşti; căci, fiind ucis pentru Hristos preasfinţitul Ştefan, papa Romei, Sfântul Sixt a fost ridicat la scaun în locul lui, ca la o moarte sigură, pentru că în acele vremi nu era vreun papă, pe care să-1 fi ocolit paharul pătimirii". (Vieţile Sfinţilor)
Papa Xist a fost reţinut de prefectul cetăţii, Valerian, împreună cu clericii Bisericii din Roma, şi a fost închis alături de mulţi alţi creştini în temniţa de obşte. Împreună cu doi diaconi, a fost dus apoi în faţa împăratului Deciu (249-251) şi i s-a cerut să se închine zeilor pentru a-şi proteja clerul şi pe ceilalţi creştini şi pentru a-şi cruţa propria sa viaţă.
În timp ce Xist era dus spre templu pentru a jertfi zeilor romani, sau să fie omorât, în cazul în care nu ar fi voit, Sfântul Laurenţiu, arhidiaconul său, i-a ieşit în cale şi i-a strigat: "Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru că am împărţit deja comorile pe care mi le-ai încredinţat", căci la sfatul părintelui său, acesta vânduse bunurile bisericii şi împărţise banii săracilor.
Cei care l-au auzit au crezut că el este deţinătorul unui tezaur şi din acest motiv a fost luat de soldaţi şi somat să-i dăruiască împăratului comorile de care vorbise.
Ca puternicii acelui timp să cunoască despre ce comori era vorba, Sfântul Laurenţiu a cerut câteva zile. A adunat atunci şchiopii, orbii şi bolnavii, neputincioşii şi pe toţi cei care primiseră ajutorul său şi împreună cu aceştia a apărut în faţa prigonitorilor.
Ruşinaţi şi mânioşi de această privelişte, aceştia i-au cerut arhidiaconului să se închine idolilor.
Sfântul Laurenţiu a refuzat şi a fost închis în temniţă. Aici l-a vindecat de orbire pe un condamnat, Lucillus, pe care l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune, a cerut şi a primit şi el botezul. Acesta din urmă, numărându-se cu mucenicii, a fost omorât pentru Hristos.
După multe chinuri, Sfântul Mucenic Laurenţiu a fost întins pe un grătar aşezat pe cărbuni aprinşi. În această grozăvie şi-a dat duhul, căci toţi care erau acolo de faţă se mirau de o muncire ca aceea a împăratului, care a poruncit să frigă un om de viu. În iconografie, el este reprezentat cu cădelniţa cu jar în mână, cădind şi înmiresmând Biserica lui Hristos. Sfântul Mucenic Lavrentie arhidiaconul şi-a săvârşit nevoinţa mucenicească în 10 zile ale lunii august.
Papa Xist şi cei doi diaconi au fost omorâţi în faţa acelui templu la care au fost duşi pentru a jertfi zeilor, iar trupurile lor lăsate în privelişte au fost luate noaptea de creştini şi îngropate. Astfel s-au sfârşit pentru Hristos prin mucenicie preasfinţitul papă Sixt şi cei doi diaconi, Felichisim şi Agapit, în ziua de 6 august.
Pastila pentru suflet, sâmbătă, 10 august 2024. Pilda bunicului - cum se pierde viața