Sfântul Cuvios Pavel, supranumit cel simplu sau prost, este cinstit pe 7 martie. Sfântul Pavel era plugar, un om de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme.
Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate şi-aa găsit soţia necinstindu-i casacu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.
Şi îndată a plecat la fericitul Antonie şi bătând la uşa acestuia, fericitul Antonie a ieşit şi i-a zis: Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi sfântul neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând şi nu s-a depărtat.
În ziua a patra, însă, sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte. Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Şi sfântul i-a zis: ridică-te, deci, şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel a stat nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui.
După aceasta, Sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, i-a zis: ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu. Şi bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou. Şi Pavel a stat nemâncat timp de şapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să plece de acolo. Dar Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, a uimit pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Şi lucrul acesta l-a înmuiat iarăşi pe sfântul; şi punând masa, a aşezat pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi Sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu Sfântul. Apoi, Sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit.
Sfinții Mucenici Episcopi Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie au fost episcopi ai Chersonului, în ani diferiți. Toți au fost trimiși de către Patriarhul Ierusalimului ca misionari în aceste ținuturi păgâne, că să aducă în ele lumina Evangheliei. Ei au luat mucenicia din mâinile necredincioșilor, evrei, greci și sciți. După ce Vasilevs va învia din morți pe copilul conducătorului din Cherson, va fi ucis de păgâni. După moartea lui, au venit în Cherson, episcopii Evghenie, Agatodor și Elpidie. Și aceștia au fost uciși de păgâni, tot în ziua a șaptea a lunii martie. Efrem a fost omorât prin decapitare. Episcopul Eterie cerând ajutor de la împăratul Constantin cel Mare, reușește să-i alunge pe păgâni, dar este omorât pe în momentul în care mergea la Bizanț să-i mulțumească împăratului pentru ajutor.
Când ultimul dintre ei, Sfântul Capiton, a fost uns episcop pentru sciții cei sălbatici și primitivi, ei au cerut un semn de la sfânt că să-l poată crede. Astfel, l-au pus să între într-un cuptor de foc, zicandu-i că vor crede doar dacă va ieși viu din el. Cu rugăciune fierbinte și credință mare, insemnandu-se cu Semnul Sfintei Cruci, sfântul episcop a intrat în foc și a rămas în acel cuptor vreme de un ceas, fără că să i se ardă nimic, nici măcar straiele. În urmă acestei minuni primitivii sciți au strigat: "Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creștinilor, mare și puternic, Care le apară pe slugile Lui de flăcările focului!". Atunci toată cetatea și împrejurimile au venit la Sfântul Botez. După un timp, păgânii l-au înecat în râul Nipru.
Sursa: CrestinOrtodox.ro