Sfântul Mucenic Lup (sau Lupus) a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea, în cetatea Novae, de lângă Dunărea de Jos, unde a dus o viață de sclav. Localitatea Novae era așezată în provincia Moesia Inferior, unde este astăzi orașul Sviștov, în Bulgaria, pe malul drept al Dunării, în dreptul localității Zimnicea.
Pentru o vreme, Sfântul Mucenic Lup a fost slujitorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, guvernator al Tesalonicului, pomenit de Biserică în fiecare an la 26 octombrie. Acesta și-a încredințat toată averea slugii sale, Sfântul Lup, iar el, la rândul său, a împărțit-o săracilor.
Când Sfântul Dimitrie a fost străpuns de sulițe în temniță de către ostași, era de față la moartea lui și credinciosul său slujitor, Sfântul Mucenic Lup, care a luat haina stăpânului său cea înmuiată în sânge. La fel și inelul lui l-a înmuiat în sânge și multe minuni făcea cu haina și cu inelul, tămăduind toate bolile și gonind duhurile cele viclene, încât s-a dus vestea minunilor în toată cetatea și toți bolnavii alergau la dânsul.
Pentru mărturisirea lui Hristos, Sfântului Mucenic Lup i s-a tăiat capul. Și astfel, sluga cea bună și credincioasă s-a dus la Domnul după stăpânul său.
De atunci a fost cinstit de către creștinii, trăitori în acele locuri, iar mai târziu cultul său a fost generalizat în toată Biserica răsăriteană.
În Biserica Ortodoxă Română, cultul Sfântului Mucenic Lup a fost stabilit prin actul sinodal din 21 iunie 1992, potrivit agerpres.ro.
