Sfântul Mucenic Haralambie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 10 februarie, a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193-211).
Sfântul Haralambie a suferit moarte martirică în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de Septimiu Sever.
După câțiva ani de liniște pentru creștini, în timpul primei perioade a domniei lui Septimiu Sever, persecuția împotriva lor a izbucnit violent în Africa (197). Împăratul însuși a devenit persecutor pe fondul ostilității populației păgâne și a guvernatorului.
Sfântul Haralambie este cel mai vârstnic mucenic dintre cei cunoscuți de Biserică. A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică și și-a închinat viața lui Hristos și îndrumării credincioșilor. Pentru că prin fapta și cuvântul său a adus mulți păgâni la creștinism, și-a atras mânia prigonitorilor.
În ciuda vârstei înaintate, de 113 ani, Sfântul Haralambie a fost arestat, torturat și în final condamnat la moarte prin decapitare.
Imediat după martiriul Sfântului Haralambie, creștinii au început să cinstească moaștele sale cu multă credință și evlavie. Minunile Sfântului Haralambie au rămas vii în conștiința creștinilor, de-a lungul veacurilor, istoria consemnând numeroase situații în care oamenii i-au cerut ajutorul în situații grele, iar el i-a ajutat. După cum se spune chiar în acatistul închinat lui, Sfântul Haralambie este "izbăvitor de ciumă și de foamete (...) tămăduitor de răni și boli".
Sursa: Agerpres