În urmă cu câteva zile a avut loc o manifestație cu accente xenofobe, în provincia spaniolă Badajoz. Protestul a fost organizat împotriva comunității românești, ca urmare a unei presupuse agresiuni săvârșite de un cetățean român asupra unui localnic, semnalează Știri Diaspora. Evenimentul a generat alarmă în rândul românilor care locuiesc acolo, în special printre părinți, care au fost nevoiți să răspundă îngrijorărilor exprimate de copiii lor.
"Mamă, colegii mi-au spus că trebuie să plecăm din Almendralejo, că sâmbăta aceasta a fost o demonstrație împotriva noastră, a românilor, și că ne vor da afară”, i-a spus o fată mamei sale. Mama sa, o româncă stabilită în Almendralejo, în provincia Badajoz, locuiește alături de soțul ei și cele două fiice. Una dintre fete frecventează școala primară, iar cealaltă liceul.
„Este sfâșietor să îți vezi copilul venind acasă speriat și întrebând dacă vom fi alungați din oraș. Din păcate, nu doar familia noastră a trecut prin această experiență. Sunt mulți copii români în școlile și liceele din Almendralejo care se confruntă cu aceleași temeri”, a spus românca pentru publicația El Salto Diario.
Această familie, ca multe altele din Almendralejo, a contribuit din greu la economia locală, în special în sectorul agricol. „Noi, românii, ne-am început viața aici muncind pe câmp, culegând struguri pentru crame, măsline pentru cooperative, și tăind usturoi la 45 de grade în soare. Am lucrat pe câmpuri atât în Spania, cât și în Portugalia. Soțul meu, ca mulți alți români, este șofer de camion și transportă mărfuri în toată Europa”, a povestit aceasta.
Comunitatea românească din Almendralejo include, însă, și lucrători din alte domenii. „Sunt români care lucrează pe cont propriu, asistente medicale, îngrijitoare de bătrâni, femei de serviciu și fermieri. Mulți dintre noi trăiesc în casele noastre, cumpărate cu greu de-a lungul anilor”, a adăugat ea.
Cu toate acestea, viața migranților români nu a fost ușoară. Femeia își amintește de primii ani în Spania, când condițiile de trai erau precare. „Am dormit cu soțul meu în șoproane, în mijlocul câmpului, sau în corturi. Iarna încălzeam apa pentru dușuri la o lumânare, iar baia era improvizată din bușteni și paie. Când ploua, cortul se umplea cu apă și trebuia să ne adăpostim în mașină. Cei care nu aveau mașină trăiau în condiții și mai grele, pentru că atunci nu existau case de închiriat pentru noi”, a povestit ea pentru cotidianul spaniol.
Chiar și după ce familia s-a stabilit în Almendralejo, problemele nu au încetat. „Ne-a fost greu să găsim o locuință de închiriat, pentru că eram români. Deși am căutat în agenții și pe internet, nimeni nu voia să ne închirieze un apartament”, a spus femeia, descriind dificultățile cu care s-au confruntat mulți conaționali.
Discriminarea a afectat și copiii. Fiica cea mare a fost victima bullying-ului și rasismului la liceu. „În pauze, colegii îi aruncau sandvișul pe jos, iar când era în baie, deschideau ușa pentru a o umili. A fost o luptă continuă până când, după numeroase plângeri, am reușit să fac conducerea școlii să ia măsuri. În unele zile, fiica mea nu mai voia să meargă la școală”, a povestit mama.
Nici fiicele mai mici, care frecventează școala primară, nu au fost scutite de bullying și xenofobie. „Am luptat mereu pentru ca ele să nu sufere, dar nu a fost ușor”, a spus ea, subliniind că, deși familia ei este română, fetele au bunici spanioli, care locuiesc în Cortegana și care le-au crescut cu multă grijă. „Am prieteni spanioli care sunt ca frații mei și care ne-au susținut mereu. Vreau să le mulțumesc locuitorilor Almendralejo, pentru că doar o mică parte a populației a participat la demonstrația xenofobă”, a afirmat ea.
În prezent, femeia lucrează ca mediator intercultural și tehnician de sprijin în cadrul organizației Médicos del Mundo Extremadura. În această calitate, îi ajută pe românii rezidenți să acceseze servicii publice, precum obținerea unui card de sănătate sau a altor documente necesare. „Românii se confruntă constant cu refuzuri și atitudini discriminatorii din partea funcționarilor. Eu însămi am fost victima rasismului când, acum patru ani, am mers la poliție pentru a-mi reînnoi NIE-ul”, a relatat ea.
Problemele de discriminare nu se limitează doar la accesul la servicii. Femeia a povestit cum, deși este calificată în domenii precum farmacie și îngrijiri medicale, nu a reușit să își găsească un loc de muncă în Almendralejo sau Mérida. „Am lăsat CV-uri în aproape toate farmaciile și căminele de bătrâni, dar nu am fost sunată niciodată. Sunt convinsă că este din cauza faptului că sunt româncă”, a spus ea. Chiar și când a obținut un loc de muncă, a întâmpinat dificultăți în deschiderea unui cont bancar, fiind refuzată din același motiv.
Românca subliniază că nu este corect ca întreaga comunitate să fie stigmatizată din cauza unor indivizi. „Dacă printre noi sunt infractori, poliția ar trebui să-i caute și justiția să-i judece, așa cum face cu toți ceilalți cetățeni. Dar nu e acceptabil ca toți românii să fie etichetați la fel. Nu toate degetele de la o mână sunt la fel”, a concluzionat ea.
