„A murit de bătrânețe în primele ore ale zilei de 3 martie”, a precizat editorul într-un comunicat, adăugând că acesta a fost deja înmormântat, în familie.
Kenzaburō Ōe s-a născut în localitatea Ōse din zona Uchiko, Prefectura Ehime, pe insula Shikoku, una dintre cele patru insule principale din arhipelagul japonez. A fost al treilea din cei șapte copii ai familiei, o familie tradițională, care a trăit de sute de ani în valea natală, pe care niciunul dintre ei nu o părăsise vreodată.
Pentru povestirea Shiiku (Castigarea unui premiu, 1957), Oe a fost distins cu Premiul Akutagawa. Primul sau roman, Memushiri kouchi (Mugur ofilit, miel impuscat), ce a aparut in 1958, descrie tragedia razboiului care distruge viata idilica a unui baiat de la tara.
Nasterea fiului sau cu o deformatie craniana i-a marcat viata lui Oe, dar si opera acestuia. Scriitorul a incercat sa descrie incercariilor sale de a-l primi pe copil in viata lui, dar si acceptarea acestui handicap, in cel mai bun roman al lui, "O experienta personala" (Kojinteki na taiken, 1964).
Aceasta tema este abordata in mai multe lucrari ale sale: "Warera no kyoki wo ikinobiru michi wo oshieyo" (Invata-ne sa trecem peste nebunia noastra, 1969), "Kozui wa waga tamashii ni oyobi" (Fluxul imi inunda sufletul, 1973), "Atarashii hito yo, mezameyo" (Trezette-te, copil al Vremurilor Noi!, 1983).
Opera lui Oe contine peste 20 de romane, printre care "Man'en gan'nen no futtoboru" (Strigatul inabusit, 1967) si trilogia "Moeagaru midori no ki" (Copacii verzi in flacari) compusa din "Sukuinushi ga nagurareru made" (Pana cand Mantuitorul va fi lovit, 1993), "Yureugoku" (Vashireshon/Indoiala, 1994) si "Oinaru hi ni" (In ziua cea mare, 1995), mai multe colectii de povestiri scurte si eseuri.