Pe 21 decembrie 1989, ziua ultimului miting al lui Nicolae Ceauşescu, un tânăr de 25 de ani, Vasile Popa, student la medicină, a avut inspiraţia şi curajul să surprindă Revoluţia în imagini. A făcut acest lucru de la fereastra apartamentului său, situat deasupra celebrului magazin Muzica din Calea Victoriei, existent şi astăzi. Iar fotografiile sunt pur şi simplu impresionante.
Doctorul, pasionat încă din liceu de fotografie, a surprins nu doar cadre de la spargerea mitingului lui Nicolae Ceauşescu, ci şi imagini înainte de miting, lucru extrem de rar. Ba chiar şi feţe ale oamenilor, perfect identificabile datorită teleobiectivelor avute. Mai mult decât atât, graţie locaţiei sale de atunci, unghiul de fotografiere este inedit şi oferă o privire de insider asupra evenimentelor din decembrie 1989 total diferită de ceea ce a văzut lumea până acum.
În prezent chirurg toracic, Vasile Popa a rememorat pentru realitatea.net modul cum a trăit zilele Revoluţiei şi cum a realizat fotografiile istorice. Totodată, site-ul Realitatea are privilegiul să le ofere cititorilor mai multe imagini rare din colecţia sa, scanate cu un Epson V700 chiar de pe negativele originale, pe care doctorul le păstrează cu mare grijă şi astăzi, după 30 de ani de la Revoluţia din 1989.
A început să facă fotografii în dimineața zilei de 21 decembrie 1989, când lumea se îndrepta spre ceea ce avea să fie ultimul miting al lui Nicolae Ceaușescu
"Locuiam pe Calea Victoriei, deasupra magazinului Muzica, la etajul 1. Am stat acolo 20 si ceva de ani, din 1966. Vederea era spre Palatul Telefoanelor si putin si spre Piata Palatului. In dimineata mitingului din 21 decembrie, am plecat sa ma tund, dar nu am mai reusit sa ma intoc acasa pe drumul obisnuit. Intr-un final, cand am ajuns acasa, am inceput sa fac fotografii si am dat drumul la inregistrarea video cand vorbea Nicolae Ceausescu", începe să depene amintirile bărbatul ajuns acum la vârsta de 55 de ani.
Aşezat pe un scaun de piele în apartamentul din zona Casei Poporului, cel al socrilor săi, al doilea în care a locuit în zilele tulburi ale Revoluţiei, înconjurat de numeroase ustensile foto performante, doctorul Popa continuă: "Mi-a fost teama. Mama tot intra in camera si imi spunea sa nu mai fac fotografii. Eu stateam un pic mai ascuns, dar mi s-a parut ca este prea important momentul ca sa il ratez. Am "tras" imagini si inainte de miting, si dupa aceea, dar si noaptea. Dupa ce s-a terminat mitingul, noaptea au fost demonstratiile de la Inter si in toate intersectiile de pe Calea Victoriei erau aceste Taburi pe care le vedeti in poze. Se vede si din fotografiile mele ca demonstrantii au fost pasnici".
Negativele originale sunt păstrate cu sfințenie și astăzi. La Revoluție, a avut două aparate foto și două teleobiective
Cu ochii în cele trei monitoare de la biroul de lucru şi având toate negativele din decembrie 1989 aşezate lângă tastatură, chirurgul merge mai departe cu povestea: "Eu am iesit in strada pe 22 decembrie 1989. Asa am prins 3-4 cadre, cu teleobiectivul Tamron, cu elicopterul cu care Nicolae Ceausescu a fugit de la sediul CC al PCR. Apoi am mers in blocurile Burileanu-Malaxa, care sunt pe Bulevardul Balcescu si de acolo se vedea Casa Paucescu, fosta Directia V a Securitatii si de acolo am alte cadre cu Biblioteca Centrala Universitara, cu oamenii pe bloc si cu devalizarea fostei Directii a V-a. Apoi m-am intors acasa si am sarbatorit cu un coleg victoria Revolutiei. Eram in anul 6 de facultate la Medicina. Dupa ce am sarbatorit, am luat masina tatei, care era medic si era consemnat, adica trebuia sa statea in spital, cum ar veni, in dispozitiv. Si pentru ca circulau zvonurile ca apa era otravita, ca e nevoie de sange, mi-am pus manusile de doctor, m-am urcat in masina Dacia 1300 si m-am dus la Spitalul Fundeni. Doar ca acolo era o liniste mormantala, nu se intampla nimic, asa cum auzisem la TV. Si ne-au spus cei de acolo "Baieti, ati venit degeaba"".
Cu ce aparate a "tras" doctorul pasionat de fotografie încă din clasa a IX-a? "Aveam doua aparate de fotografiat, unul era Praktica MTL 5 si altul era Zenit. Si aveam doua teleobiective, un Zeiss Sonnar de 300/4 si si un Tokina 80-205/3.8. Se schimbau mai greu obiectivele. Eu aveam filmele acasa si am developat chiar in seara de 21 decembrie 1989, la mine acasa. Apa era murdara, era rece si la un moment dat s-a facut o reticulatie pe filme. Teleobiectivul de 300mm era o raritate pe vremea aceea, era nemtesc, mi-a fost frica atunci cand am mers cu toate obiectivele dintr-o parte in alta. Ma gandeam, daca ma vad pe strada, ma cred terorist si imi iau obiectivele la care tineam foarte mult si muncisem pentru ele. Fotografiatul a fost o pasiune care apoi m-a ajutat si in meserie, am documentat operatii, poze la cadavre... Imi aduc aminte ca nu gaseai tot timpul filme si nici hartie foto, dar aveam relatii pe la magazinele foto, urmaream si imi faceam stocuri. Revolutia m-a prins cu 10 filme, slava Domnului".
De frică, sora lui Petre Roman s-a adăpostit în apartamentul lui
Ceva interesant, remarcat de studentul-fotograf in zilele Revolutiei? "Imi aduc aminte ca am adapostit la noi in apartament o vecina. Au fost nopti dificile, se tragea, erau informatii ca sunt cuiburi de teroristi in zona, iar vecina de la etajul unde locuiam noi era speriata, practic locuia vis-a-vis de noi. Si ne-a rugat sa o primim, sa vina si sa se adaposteasca. Era tematoare ca intra cineva peste ea, era o femeie singura. Ne-a spus ca fratele ei este la Televiziune si eu m-am bucurat, ma gandeam ca asa facem rost de casete video cu filme bune, pentru ca pe vremea aceea circulau casete video VHS traduse de Irina Nistor. Apoi, am aflat ca fratele ei, care era la Televiziune, era Petre Roman... Habar nu aveam, nu stiusem niciodata cine este acea vecina pana atunci, asta a fost nostimada", rememorează Popa, pentru realitatea.net.
"Dupa Revolutie, am aratat pozele pe format 13X18 colegilor de la facultate si toti au fost superincantati, numai unul m-a intrebat: "Dar teroristi ai fotografiat?". Si m-am dezumflat ingrozitor, zic "Teroristi nu stiu daca am fotografiat". Apoi m-am linistit, justitia a aratat ca nu au fost teroristi la Revolutie", adaugă chirurgul.
"Vreau sa mai stiti un lucru. M-a bucurat ca in fotografiile mele o doamna si-a regasit un coleg, un prieten cu care a fost acolo, in zilele Revolutiei. Asta mi s-a parut o inchidere, un arc peste timp nemaipomenit", încheie povestea doctorul ale cărui imagini le puteţi vedea în galeria foto.
Notă: s-au folosit imaginile din arhiva lui Vasile Popa şi cele din prezent, realizate de autorul materialului, Cristian Otopeanu
.
.
