“Orice conflict – inclusiv un conflict sindical – are o istorie. Protestele sindicatelor din educație – justificate pe fond (salariile mici), dar nu și prin forma de manifestare (blocarea calendarului firesc de finalizare a anului școlar 2022-2023) – își au rădăcina în promisiunile nerealiste și lipsa de acțiune ale fostului ministru al educației. El este cel care, timp de doi ani, a făcut promisiuni financiare profesorilor, fără să se consulte cu nimeni în guvern și știind exact că tratarea problemelor salariale ale profesorilor în noile legi ale educației, eludănd legea salarizării unice, este tehnic imposibilă.
Vorbesc în cunoștință de cauză, ca fost ministru al educației (2012-2014) care a negociat cea mai mare creștere salarială distinctă pentru sistemul de învățământ (creștere de 42,5%, realizată gradual, cu procente de 6% din 6 în 6 luni, timp de 3 ani). Acest lucru, însă, s-a făcut cu implicarea tuturor ministerelor responsabile şi cu semnătura a opt membri ai guvernului.
Astăzi, am ajuns să avem una dintre cele mai mari acțiuni de protest din ultimii 18 ani, pentru că, în trecut, am permis ca oameni iresponsabili să ocupe funcții de mare responsabilitate publică.
Sindicatele și politicienii de astăzi ar trebui să depășească nivelul rudimentar al confruntării, să dea dovadă de maturitate, să stea la masă și să discute în mod realist ce se poate face acum, dar și cum se poate corecta problema salarizării cadrelor didactice într-o manieră sustenabilă, de natură să ofere nu doar venituri decente, ci și un statut pe care profesorii îl merită.
Fac un apel către toate părțile implicate în conflictul sindical să fie raționale, să revină la masa dialogului ṣi să ajungă azi la un acord, chiar și unul temporar, pentru a nu bulversa calendarul examenelor naționale, care ar putea avea consecințe nu doar pentru sute de mii de copii și familiile lor, ci pentru întreaga societate.”
