Consiliul Superior al Magistraturii a transmis, miercuri, 29 iulie, un comunicat de presă prin care răspunde la campania publică realizată de europarlamentarul Monica Macovei, privind sumbra perspectivă a încălcării Mecanismului de Cooperare şi Verificare în ipoteza modificării actualei proceduri de numire a procurorului general, procurorilor şefi de la DNA şi DIICOT, a adjuncţiilor acestora şi a şefilor de secţii.
“Propunerile discutate în Comisia nr. 1 a CSM, referitoare la modificarea procedurilor de numire în funcţie a procurorului general, procurorilor şefi de la DNA şi DIICOT, a adjuncţilor acestora şi a şefilor de secţii sunt în acord cu procedurile de numire în funcţiile de conducere la ÎCCJ şi cu recomandarea expresă a Comisiei Europene, astfel cum a fost formulată în ultimul raport oficial al CE Către Parlamentul European şi Consiliu, privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV 2015”, se arată în comunicatul Consiliului Superior al Magistraturii.
"Orice modificare a actualei proceduri de numire a procurorului general, procurorilor șefi de la DNA și DIICOT, a adjuncților acestora și a șefilor de secții încalcă Mecanismul de Cooperare și Verificare și este o acțiune împotriva intereselor României, inclusiv acela de a intra în Spațiul Schengen. Ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, tace nejustificat în legătură cu întâlnirea de la CSM, din 24 iulie, la care au mai participat președintele CSM și președintele Comisiei juridice din Camera Deputaților, Bogdan Ciucă, anchetat penal", a susţinut, marţi, Macovei.
În ultimul Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu, privind progresele înregistrate de România în cadrul MCV 2015, din data de 28 ianuarie 2015, se arată că “România trebuie să efectueze o evaluare globală a pocedurilor de numire în funcţii de conducere în cadrul magistraturii, astfel încât, până în luna decembrie 2015 să existe în acest sens proceduri clare şi detaliate, bazate pe modelul procedurilor utilizate pentru numirea preşedintelui ÎCCJ”.
Potrivit CSM, procedurile utilizate pentru numirea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) sunt cele reglementate prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, art. 53.
Textul articolului 53:
„(1) Preşedintele, vicepreşedintele şi preşedinţii de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sunt numiţi de către Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care au funcţionat la această instanţă cel puţin 2 ani.
(2) Preşedintele României nu poate refuza numirea în funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) decât motivat, aducând la cunoştinţa Consiliului Superior al Magistraturii motivele refuzului.
(3) Numirea în funcţiile prevăzute la alin. (1) se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10) - (12) se aplică în mod corespunzător.
(5) Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) îşi pot depune candidaturile pentru funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori preşedinte de secţie, la Consiliul Superior al Magistraturii, în termen de 30 de zile de la data la care funcţia de preşedinte, vicepreşedinte sau preşedinte de secţie a devenit vacantă.
(5.1) În cazul în care funcţiile de preşedinte sau vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori de preşedinte de secţie devin vacante ca urmare a expirării mandatului, candidatura se depune cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului, dar nu mai devreme de 60 de zile până la momentul în care funcţia urmează a se vacanta.
(6) Revocarea din funcţie a preşedintelui, a vicepreşedintelui sau a preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către Preşedintele României la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care se poate sesiza din oficiu, la cererea unei treimi din numărul membrilor sau la cererea adunării generale a instanţei, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.”
