Un caz concret menționat este cel al fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi cărei i s-a deschis dosar penal când candida pentru șefia parchetului european.
„Un exemplu elocvent îl constituie deschiderea unui dosar penal împotriva fostei procuroare-șef a DNA, care candida și pentru funcția de procuror european. Faptul că momentul deschiderii dosarului penal a coincis cu data convocării la audierile pentru funcția respectivă a părut să indice intenția de a împiedica această candidatură, iar o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a calificat drept ilegale măsurile preventive aplicate”, se arată în raportul tehnic.
Un alt exemplu este cel al deciziei Secției speciale de a deschide un dosar penal fostului prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timermans, deși secția nu avea competență. Ancheta îl viza și pe procurorul general de la acea dată, Augustin Lazăr.
„Secția specială a inițiat o anchetă penală împotriva mai multor membri ai Comisiei și ai personalului acesteia în urma unei plângeri din 30 ianuarie 2019 prin care aceștia erau acuzați de abuz în serviciu, comunicarea unor informații false și înființarea unui grup infracțional organizat în legătură cu întocmirea raportului MCV din noiembrie 2018. Ancheta respectivă îl viza și pe procurorul general în exercițiu. Comisia reamintește faptul că, în temeiul Protocolului privind privilegiile și imunitățile, atașat la tratate, membrii Comisiei și ai personalului acesteia beneficiază de imunitate juridică pentru actele îndeplinite în calitatea lor oficială, pe teritoriul oricărui stat membru. În pofida lipsei de competență a autorităților române în această privință, Secția specială a înregistrat cazul la 11 februarie și l-a închis abia la 27 martie, invocând lipsa de probe”, se arată în raportul MCV.
De asemenea, Comisia critică acțiunile Secției speciale care a inițiat anchete împotriva judecătorilor și a procurorilor care s-au opus modificărilor actuale ale sistemului judiciar, precum și modificările bruște ale abordării adoptate în cauzele aflate pe rolul instanțelor, de exemplu retragerea căilor de atac introduse anterior de DNA în dosarele de corupție la nivel înalt.
„Numirile în funcțiile de conducere din Secția specială au stârnit, la rândul lor, polemici. Pe fondul acestora, numeroase voci din România au cerut desființarea Secției speciale”, se arată în raportul MCV.
Despre Secția specială în raportul MCV:
Unul dintre elementele cel mai vehement criticate introduse de legile justiției modificate este noul departament de investigare a infracțiunilor comise de magistrați, care a devenit operațional la 23 octombrie 2018. Raportul din noiembrie 2018 a concluzionat că înființarea acestui nou departament riscă să fie un instrument (suplimentar) de presiune asupra judecătorilor și procurorilor.
Prima preocupare exprimată a fost aceea că înființarea Secției speciale specializate în investigarea acuzațiilor de comitere a unor infracțiuni (cum ar fi corupția sau abuzul în serviciu) de către magistrați ar afecta statutul public și reputația acestora, deoarece magistrații sunt astfel scoși în evidență ca un grup specific care merită un tratament special pentru infracțiunile pe care se presupune că le-ar fi comis, plasându-i astfel sub o suspiciune generală.
În contextul specific existent la momentul înființării secției, în care erau frecvente criticile politice la adresa magistraților și sesizările privind abuzuri sistematice, numeroși magistrați și-au exprimat temerea că scopul creării acestui departament este de a încerca să se facă presiuni asupra lor în activitatea pe care o desfășoară.
În schimb, susținătorii creării Secției speciale, inclusiv unii membri ai Secției pentru judecători din CSM, au invocat, în special, necesitatea de a scoate infracțiunile de corupție în care sunt implicați magistrați din sfera de competență a Direcției Naționale Anticorupție (DNA). Argumentul lor a fost acela că DNA a abuzat de această competență prin deschiderea unor anchete din oficiu, cu intenția de a exercita presiuni asupra judecătorilor în cadrul proceselor instrumentate de către DNA pentru a obține rate ridicate de condamnare.
Aceste acuzații de abuzuri sistematice comise de DNA au fost puternic contestate de DNA și de Ministerul Public Biroul Consiliului consultativ al judecătorilor europeni a adoptat în mai 2019 un aviz privind legile justiției. Acesta critică în special Secția specială și solicită desființarea sa: „Biroul CCJE dorește să sublinieze de la bun început că este dificil să identifice trimiteri la astfel de practici în statele membre și, mai mult decât atât, la standarde în această privință elaborate în cadrul unor instrumente internaționale sau regionale.
Specializarea procurorilor față de reprezentanții anumitor profesii, judecători în cazul României, ridică imediat mai multe semne de întrebare cu privire la justificarea unei astfel de abordări discriminatorii, a eficacității sale și a valorii sale adăugate. Biroul își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la imaginea publică a sistemului judiciar, deoarece o astfel de măsură poate fi interpretată de societate ca dovadă a unei susceptibilități a întregului grup profesional de a comite un anumit tip de infracțiuni, de exemplu, infracțiuni de corupție. Astfel, măsura respectivă va aduce prejudicii nu doar acestui grup profesional, ci va afecta, eventual grav, și încrederea publicului în sistemul judiciar.
Modul în care a fost înființată Secția specială a generat, de asemenea, o serie de critici. În primul rând, guvernul a utilizat ordonanțele de urgență pentru a impune criterii de numire în cadrul secției mai laxe decât cele prevăzute de normele în vigoare. Ordonanța de urgență nr. 90/2018 a Guvernului a diluat o serie de garanții, inclusiv privind cerințele profesionale, de management și etice pe care trebuie să le respecte candidații, și a eliminat necesitatea participării unor procurori de rang înalt la comitetul de selecție și la decizia finală de numire. Ordonanța a adus o modificare cu caracter excepțional a legii, astfel încât să se asigure că procesul de numire este controlat exclusiv de un grup restrâns format din numai câțiva judecători din cadrul CSM.
Avizul Comisiei de la Veneția a fost foarte critic cu privire la acest aspect, afirmând că abordarea „nu poate fi explicată în alt mod decât printr-o profundă neîncredere a guvernului față de procurorii care sunt în prezent membrii CSM și prin dorința sa de a reduce rolul acestora [...]. Guvernul nu ar trebui să poată influența echilibrul dintre membrii unui organ constituțional care are ca principală atribuție protejarea independenței judecătorilor și a procurorilor față de puterea executivă”.
În final, a fost numită o echipă de conducere într-un mod care nu ar putea atrage încrederea publicului și respectul sistemului judiciar și care, inevitabil, a generat îngrijorări cu privire la vulnerabilitatea sa față de influența politică.
Competența extinsă și imprecis definită a secției a suscitat, de asemenea, o serie de îngrijorări. Normele privind controlul ierarhic exercitat de procurorul general asupra activității secției sunt neclare. Legea adoptată în iulie 2018 a permis transferul către Secția specială a tuturor anchetelor în care este implicat un magistrat și pentru cercetar ea și urmărirea penală a tuturor persoanelor implicate în cazul respectiv, chiar dacă rolul magistratului în dosar este marginal.
În practică, Secția specială a solicitat să îi fie transferate o serie de anchete și urmăriri penale în materie de corupție la nivel înalt. Au fost astfel confirmate preocupările evidențiate în raportul din noiembrie 2018, potrivit cărora secția ridică riscuri importante pentru investigarea și urmărirea penală eficace a cazurilor complexe de corupție la nivel înalt sau de criminalitate organizată.
Comisia de la Veneția a susținut că „participanții la procedurile penale ar putea fi tentați să obțină transferul cauzei la această secție, acuzând un magistrat de comportament necorespunzător. Aceste dosare vor fi apoi transferate secției, chiar dacă probele împotriva magistratului sunt cel puțin slabe, până când acuzațiile sunt verificate și se obțin mai multe dovezi.”
Ordonanțele de urgență ale guvernului au agravat și mai mult problema imprevizibilității și a insecurității juridice a procesului judiciar pentru publicul larg, dar și pentru magistrați (atât judecători, cât și procurori) prin extinderea competenței Secției speciale la toate cauzele aflate pe rol a căror anchetă era deja finalizată, ceea ce înseamnă și exercitarea și retragerea căilor de atac în cauzele aflate pe rolul instanțelor, în cauzele soluționate definitiv și în cauzele închise. Rezultatul a stârnit noi controverse.
În mai 2019, secția a redeschis o anchetă într-un caz corupție vizând un judecător din cadrul CSM, pe care DNA o închisese în august 2018. Judecătorul în cauză a vorbit în repetate rânduri în mod public împotriva modificărilor aduse legilor justiției, inclusiv împotriva Secției speciale. Secția specială a exercitat, de asemenea, căi de atac în alte cauze vizând magistrați care fuseseră achitați. Pe de altă parte, au fost retrase mai multe căi de atac pe care DNA le introdusese în cazuri de corupție la nivel înalt înainte de transferul dosarului la Secția specială.
Astfel de exemple i-au determinat pe unii observatori, atât din România, cât și din afara țării, să concluzioneze că preocupările exprimate cu privire la înființarea secției s-au dovedit a fi justificate și să solicite, prin urmare, desființarea Secției speciale. Atât Comisia de la Veneția, cât și GRECO au reiterat în rapoartele din iunie 2019 că existau în continuare motive foarte serioase de îngrijorare cu privire la crearea unei astfel de secții, în special având în vedere activitatea secției respective în primele șase luni de la înființarea sa, scrie hotnews.ro.
