Pseudo-trandafirul de Ierihon (Selaginella lepidophylla), numită şi planta învierii, provine din Deşertul Chihuahua. Nu trebuie să se confunde cu (adevăratul) trandafir de Ierihon (Lycopodium lepidophyllum), care este o plantă similară cu proprietăţi asemănătoare, potrivit descopera.ro.
Planta uscată nu este chiar moartă - a intrat într-o stare de „hibernare” sau ametabolică. În timpul sezonului uscat, se strânge şi câteodată se poate dezrădăcina. Savanţii consideră că planta este capabilă să supravieţuiască în deshidratarea extremă datorită prezenţei trehalozei, un zahăr care poate stabiliza proteinele plantei şi a membranelor celulare, chiar şi în condiţii extrem de vitrege.
Această proprietate uimitoare poate avea, de asemenea, implicaţii în ceea ce priveşte lupta împotriva lipsei mondiale de hrană. Savanţi precum Jill Farrant, profesor de biologie de la Universitatea Cape Town, încearcă să modifice genele plantelor pentru a rezista secetelor în acelaşi mod în care face şi pseudo-trandafirul de Ierihon.