Pe 15 septembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu au deschis anul școlar la Iași, unde se aflau înt-o vizită de lucru de 2 zile. Mesajele din presa transmiteau că este a "25-a promoție a Epocii de Aur", că tinerii trebuie bine pregătiți pentru orice misiune de partid și că, în general, nimic nu era posibil fără Ceaușescu.
"Ceremoniile nu avea nicio legătură cu învățământul sau cu cercetarea, ci mai degrabă despre prezența familiei prezidențiale în mijlocul elevilor și studenților „cu ocazia vizitelor efectuate în unități de învățământ de pe întreg cuprinsul patriei, devenite o frumoasă și emoționantă tradiție, expresie a grijii statornice pe care o poartă creării celor mai bune condiții de studiu, de pregătire temeinică, pentru muncă și viață, a tinerei generații”, potrivit unui comentariu Europa Liberă, din ziua de 15 septembrie 1989.
Potrivit datelor oficiale, 5,67 milioane de copii și tineri, adică un sfert din populația țării, se aflau în școli, licee și instituții de învățământ superior. Din următorul an de studiu, 1990, urma ca învățământul de 12 ani se generalizează ceea ce „va marca o etapă nouă, calitativ superioară în activitatea de formare a unor cadre cu o înaltă pregătire profesională, tehnico-științifică, dar și politico-ideologică, cu un ridicat nivel de cultură generală.”
Din corul lingușitorilor nu lipseau nici reprezentanții mediului academic. Profesorul universitar doctor Octavian Stănășilă, autorul unor renumite culegeri de matematică, sugera, nici mai mult, nici mai puțin, că documentele Congresului al XIV-lea, (care urma - N.R.), „elaborate sub îndrumarea și cu inestimabila, hotărâtoarea, contribuție a secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, constituie pentru școala noastră superioară premisa esențială a ridicării pe o treaptă și mai înaltă a întregului proces de instruire și educare a tinerei generații universitare, de implicare activă creatoare în rezolvarea, alături de specialiști, a numeroaselor probleme ale economiei românești”.
