Competenţa preşedintelui României de numi judecătorii în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) încalcă competenţa constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), se arată în motivarea deciziei Curţii Constituţionale a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Concluzia a survenit analizării criticilor de neconstituţionalitate ale art.I pct.87 din lege, în sensul că reduc sau restrâng atribuţiile preşedintelui în procedura de numire în funcţiile de preşedinte, vicepreşedintelui şi preşedinţi de secţie de la ÎCCJ.
Articolul în cauză prevede, printre altele, că preşedintele şi vicepreşedinţii ÎCCJ sunt numiţi de preşedintele României, la propunerea Secţiei pentru judecători a CSM, iar şeful statului nu poate refuza numirea în aceste funcţii. În schimb, preşedinţii de secţii sunt numiţi de Secţia pentru judecători a CSM, la propunerea preşedintelui ÎCCJ.
"Curtea constată că autorii obiecţiei de neconstituţionalitate pornesc de la premisa că numirea în aceste funcţii este o atribuţie a Preşedintelui României; în acest context, se apreciază că eliminarea Preşedintelui României din această procedură de numire pentru preşedinţii de secţie de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încalcă art.94 lit.c), art.125 alin.(2) şi art.134 alin.(1) din Constituţie. (...) Curtea reţine că art.125 alin.(2) din Constituţie prevede că 'propunerile de numire, precum şi promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor sunt de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii sale organice'. Prin urmare, se constată că textul constituţional este univoc şi oferă o unică soluţie normativă în privinţa autorităţii competente să dispună promovarea judecătorilor în funcţii de conducere, fără a face distincţie în funcţie de ierarhia instanţelor judecătoreşti", se precizează în motivarea publicată marţi pe site-ul CCR.
CCR a reţinut, de asemenea, că potrivit art.134 alin.(1) din Constituţie, CSM propune preşedintelui României "numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii", textul constituţional referindu-se la propunerea de numire în funcţia de judecător sau procuror, şi nu în funcţia de conducere.
"Prin urmare, coroborând art.125 alin.(2) şi art.134 alin.(1) din Constituţie, Curtea constată că promovarea judecătorilor atât în funcţii de execuţie, cât şi în funcţii de conducere, se realizează de Consiliul Superior al Magistraturii. În aceste condiţii, art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)] din lege, normativizând competenţa Preşedintelui României de a promova judecătorii, respectiv de a-i numi în funcţiile de preşedinte şi vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, încalcă competenţa constituţională a Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune promovarea în funcţie a judecătorilor, astfel cum aceasta rezultă din coroborarea art.125 alin.(2) şi art.134 alin.(1) din Constituţie", se arată în motivarea prezentată de Agerpres.
În consecinţă, CCR a constatat că art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) şi (8)] din lege este neconstituţional, fiind contrar art.125 alin.(2) din Constituţie. În schimb, promovarea şi numirea judecătorilor în funcţia de preşedinte de secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către CSM, reglementată de art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi şi alin.(10)] din lege, nu încalcă art.94 lit.c) din Constituţie.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate referitoare la modul de numire în funcţiile de conducere de la Parchetul General, DNA şi DIICOT, instanţa constituţională a constatat că preşedintele "nu are nicio atribuţie constituţională expresă care să justifice un drept de veto în această materie".
"Având în vedere caracterul bicefal al autorităţii executive, legiuitorul a optat pentru o procedură în cadrul căreia Guvernul şi Preşedintele să conlucreze. Rolul central în această ecuaţie îl are însă ministrul justiţiei, sub autoritatea acestuia funcţionând procurorii constituiţi în parchete. (...) Prin urmare, dacă legiuitorul organic a ales o asemenea procedură de numire, menţinând un veto prezidenţial limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire în funcţiile de conducere prevăzute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constituţional al ministrului justiţiei în raport cu procurorii, Preşedintelui conferindu-i-se atribuţia de numire în considerarea solemnităţii actului şi a necesităţii existenţei unei conlucrări şi consultări permanente în cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea art.94 lit.c) din Constituţie", mai arată CCR.
CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea şi completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor este, în ansamblul său, constituţională în raport cu criticile formulate.
Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, Plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile mai multor articole din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Conform aceleiaşi surse, Curtea a respins de asemenea, ca inadmisibilă, obiecţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.I pct.77 (cu referire la art.52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) şi (13)) şi pct.112 )(cu referire la art.623) din acelaşi act normativ.
Pe de altă parte, Plenul CCR a constatat că mai multe articole din actul normativ, precum şi sintagmele "comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităţilor serviciilor de informaţii", "informare conformă", "precum şi procedurile judiciare", "ori la alte autorităţi publice, în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite", "precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau organizaţii internaţionale, la solicitarea Ministerului Justiţiei", "nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute la art.5 şi art.8" şi "funcţia de ministru al Justiţiei" sunt neconstituţionale.
În comunicat se precizează că mai multe decizii, printre care şi cea privind constituţionalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.
