În Evul Mediu, susţin istoricii, virginitatea era una dintre calităţile cele mai apreciate la viitoarele soţii, pentru că asigura paternitatea. Virginitatea mireselor dădea siguranţă soţului că viitorul copil va fi un moştenitor legitim. Au existat chiar şi manuale în care tinerele care îşi pierdeau virginitatea puteau afla metode prin care puteau ascunde acest lucru sau chiar să şi-o „redobândească”. Un himen intact, considerat „sigiliul” vaginului, a fost cea mai concretă dovadă a fecioriei tinerelor, iar cel mai comun mod de a ajunge la această concluzie era inspectarea acesteia, o operaţiune lăsată deseori, în grija moaşelor sau a viitorului mire.
Virginitatea era considerată o marfă preţioasă, dar nu o resursă regenerabilă. Din cele mai vechi timpuri, au existat însă credinţe că virginitatea poate fi restabilită. Unele manuale medievale ofereau o gamă largă de tehnici: poţiuni şi remedii medicale, incantaţii şi rugăciuni. O reţetă testată în Evul Mediu presupunea fierberea frunzelor de mirt şi urzici, cu care femeia trebuia să îşi spele organele sexuale în fiecare dimineaţă şi seară, timp de nouă zile.
O altă "reţetă" considerată mai rapidă, era umplerea vaginului cu pământ şi nucşoară. Alaunul sau sulfatul de potasiu şi aluminiu, substanţa asringentă folosită uneori ca îngrăşământ sau colorant, era considerat restaurator al virginităţii, potrivit unor autori medievali, citaţi de historyundressed.com. Proprietatea compusului chimic de a strânge pielea oferea iluzia această iluzie. Autoarea a unui manual cu sfaturi despre îmbunătăţirea vieţii sexuale, Caterina Sforza (1463-1509) a inclus în lucrările sale mai multe reţete pentru femeile care îşi doreau să redevină virgine, reţete dedicate celor care îşi doreau să fie „fecioara cea mai naturală şi perfectă". Potrivit contesei, pentru pregătirea poţiunii de virginitate, femeile aveau nevoie de a distila salvie şi apă într-un alambic, iar apoi în timp, să aplice amestecul rezultat în vagin, scrie adevarul.ro.
Fumigaţia sau baia de fum şi aburi, folosită pentru diverse tratamente în Evul Mediu, avea şi rol de „vindecare”, după pierderea virginităţii. Fumul provenit de la pregătirea unor amestecuri de plante era introdus în vagin, cu ajutorul unui tub, pentru „a repara” himenul rupt.