În popor Sf.Pantelimon i se mai spune Pintilie sau Pintilie Călătorul. Pe vremuri această zi era ținută de cei care călătoreau des. Motivaţia tradiţională a acestei sărbători se apropie de aceea a lui Sf. Ilie. Ziua lui Pintilie Călătorul era ţinută de frica trăsnetelor, grindinii, furtunilor, secetei. Se considera, că cel care muncea în această zi „se călătorea”, adică murea nu după mult timp.
În legătură cu denumirea sărbătorii Pintilie Călătorul există peste tot credinţa că de la Pintilie Călătorul „se călătoreşte vara”. Această „călătorie” a verii este semnalată prin cîteva evenimente, precum plecarea păsărilor migratoare în ţările calde, „pălitul” frunzelor.
Altădată se credea că la Pintilie Călătorul se desparte vara de toamnă. De aici şi expresia „se duce vara ca o pîine, vine iarna ca un câine”. Pintilie Călătorul apără vitele şi oamenii de multe boli.
Se mai spune că Pintilie, ca martor al călătoriei verii, o roagă să revină şi la anul tot aşa bogată ca şi în anul pe care tocmai îl părăseşte.
În ziua lui Pintilie se fac praznice, dându-se de pomană mere şi pere, uneori cu felii de pâine pentru sufletele celor decedați.
