În primele 8 luni ale anului, bugetul asigurărilor sociale de stat a avut încasări totale din contribuţiile angajaţilor (10,5% din salariul brut) şi ale angajatorilor (15,8% din salariul brut) de 23,5 miliarde de lei, cheltuielile legate de plata pensiilor fiind de 36 de miliarde lei.
În cazul ţării noastre, deficitul sistemului de pensii de stat ar putea ajunge la finele acestui an la aproape 3% din PIB. Consiliul Fiscal estimează nivelul evaziunii fiscale din munca “la negru” la 4,7 miliarde de euro la nivelul anului 2013, sumă suficientă pentru a acoperi actualul deficit, ba chiar pentru a aduce bugetul pe excedent sau pentru a permite fie contribuţii sociale mai mici, respectiv relaxarea fiscalităţii, fie pentru a majora pensiile fără a pune presiune suplimentară pe celelalte bugete.
Simplu spus, din pensia medie de 886 de lei din România, încasată lunar de fiecare dintre cei 5,15 milioane de pensionari (din sistemul de pensii de stat dar şi agricultori), doar 567 de lei pot fi achitaţi din încasările efective în “contul de pensii”.
Diferenţa de 319 de lei vine de la bugetul de stat (din încasările de TVA, accize, etc.) şi este trecută în execuţia bugetară de pe ministerul Finanţelor la capitolul “subvenţii”.
În ultimii şapte ani deficitul sistemului public de pensii a fost, în total, de 71 de miliarde de lei, în 2007 bugetul de pensii de stat având un excedent de 11,7 milioane de lei.
La un număr de 4,5 milioane de angajaţi, conform datelor INS (care nu includ patronii, pe cei care lucrează pe cont propriu, pe cei care lucrează “la negru” şi nici angajaţii din “servicii”) şi la actualul salariu mediu brut pe economie, de circa 2.500 de lei pe lună, sistemul de pensii de stat nu poate funcţiona. Practic, ar fi nevoie fie de creşterea salariului brut al angajaţilor din România cu 50%, fie de fiscalizarea sau de crearea a încă circa 2 milioane de noi locuri de muncă, nivel total care este mult peste vârful maxim atins pe piaţa forţei de muncă fiscalizată, în septembrie 2008, de 4,834 milioane de persoane.
