Paul Grigoriu a fost găsit fără suflare în casa sa din Buciumeni. Se pare că decesul a survenit din cauze naturale.
Născut la 6 martie 1945, la Bacău, Paul Grigoriu a ajuns să lucreze în radio după ce a renunţat la cariera didactică, potrivit RadioConstanța.ro.
În scurt timp, a ajuns să se confunde cu imaginea Radioului Public, căruia i-a dedicat viaţa, după cum mărturisea, într-un interviu pentru România Actualităţi, în 2009:
Paul Grigoriu. “Radioul înseamnă totul! În radio mi-am făcut familia, în radio am cunoscut oameni foarte importanţi şi în radio am învăţat că trebuie să te măsori cu centimetrul înainte să vorbeşti.”
„Am prins morbul abia la Radio Vacanţa, când am ieşit din stilul conservă care se practica de obicei. Atunci am înţeles ce înseamnă, atunci m-am îndrăgostit. Acolo era altă socoteală. Structura era mai lejeră. Făceam interviuri în direct. Acolo era radio” – spunea, într-un interviu pentru revista Esquire, regretatul Paul Grigoriu.
Absolvent al Facultăţii de Limbi romanice, clasice şi orientale – Universitatea Bucureşti (secţia franceză-spaniolă), din 1969 lucrează la Radiodifuziunea Română, redacţia emisiunilor pentru străinătate (REPS), secţia franceză. După 1990, este realizator al emisiunii “Matinal” de la Radio România Actualităţi.
Paul Grigoriu. Redactor-şef al Programului III (Radio România Tineret) şi – din 1992 – director general adjunct al Radiodifuziunii Române. Între octombrie 1994 – septembrie 1995 este director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune. Director general adjunct (şef al canalelor naţionale) până în anul 2002, când demisionează din funcţie.
Cariera jurnalistică a lui Paul Grigoriu este marcată de prestaţiile estivale de la Radio Vacanţa – până în 1989 – şi de radioprograme precum “Noapte albastră”. Succesul de public – nemaiîntâlnit până la el – i l-a adus populara emisiune “Matinal”, al cărei iniţiator a fost după 1990.
Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române (pentru mulţi chiar o emblemă vie a acesteia), Paul Grigoriu a marcat prin prestaţia sa inspirată secţiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc.
Este autorul mai multor volume de proză şi reportaj literar. Debutul său cu Anatomia unei străzi (Casa editorială Odeon, colecţia „Inedit“ – Bucureşti, 1992) le propune cititorilor o „galerie de chipuri“ de pe strada Armenească a Bacăului, acolo unde, la numărul 40, viitorul megarealizator radio şi-a petrecut, blând şi anonim, copilăria. (Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio 1928-2004 de Titus Vîjeu – Buc., Editura Casa Radio, 2004).
