Povestea spune că un călugăr tinerel, care era în ascultare faţă de duhovnicul său, l-a întrebat pe acesta într-o zi:
-Părinte, de când sunt în mănăstire tot spun rugăciunea lui Iisus, dar nu simt nimic. Ce mă sfătuieşti să fac?
Părintele l-a ascultat, apoi i-a răspuns:
-Mergi şi ia un butoi mare cât să încapi tu în el. Îl aşezi la o distanţă de zece metri de râul ce curge-n vale... iei sita aia veche din magazie, şi cari apă cu ea până umpli butoiul în întregime. Vii la mine peste o lună.
Călugăraşul plecă şi făcu exact cum îi spusese preotul.
Era în ascultare, nu putea face decât aşa. Evident că peste o lună a venit la duhovnicul său.
-Părinte, am venit.
-S-a umplut butoiul? l-a întrebat duhovnicul.
-Nu.
-Dar sita? Cum era sita veche la început?
- Ruginită părinte.
-Şi acum cum este?
-Curată, a răspuns călugăraşul.
-Vezi, a spus bătrânul... nu umplerea butoiului este ceea ce urmărim noi, ci curățirea sitei!
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
