Gândul zilei
Părintele Cleopa, despre grija cea mai mare de Anul Nou
Începând de la Anul Nou, grija noastră cea mai mare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viața, să luăm aminte, cu fiecare an nou, să lăsăm câte un păcat care ne stăpânește cine știe de când și să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greșelile celor ce ne-au supărat, să-i iertăm pe toți, să începem anul nou cu inima curată și cu credință în Dumnezeu. Să nu începem la crâșmă, cu beție, cu fluiere, cu câte și mai câte petreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată de dimineaţă, aşa o să-ţi meargă tot timpul!
Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe faţa pământului. Iată cum știu oamenii să mulțumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an de viață! Dar vine moartea la om şi-l strânge de gât, de nu mai poate spune nici preotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai avea el atunci să-i mai dea Dumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ţi-o veni ceasul, te ia şi te duce. Ai vrea să te rogi: „Doamne, mai dă-mi un minut!” Dar nu-ţi mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ţi-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepţi, să te pocăieşti, să plângi, să te rogi! Ţi-a dat atâţia ani de viaţă şi n-ai avut nici o grijă. Şi atunci vei vedea că nu mai este pocăinţă în timpul morţii.
Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie să plângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun şi să-I mulţumim că ne-a ajutat cu mila şi cu îndurarea Lui să trecem iarăşi 365 de zile şi să ajungem până azi.
Toţi trebuie să mulţumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viaţa şi fiinţele şi toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie să mulţumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!
Aşteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vine moartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpa nimeni! Nu pot scăpa nici împărații. Unde sunt împărăţiile? Unde sunt faraonii Egiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împărații de care se cutremura lumea? Unde sunt cetăţile? Unde sunt oraşele? Unde-i oraşul Pompei şi unde este Cartagina şi oraşele vechi care s-au dărâmat de cutremur?
Unde sunt cetăţile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învățați? Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru şi ale căror capete străluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ și pulbere s-au făcut. Aşa-i dreptatea lui Dumnezeu şi vai de noi și de noi dacă cheltuim vremea în zadar. Marele Apostol Pavel spune: Răscumpăraţi vremea, că zilele rele sunt (Efeseni 5, 16). Vom cere să mai trăim un minut și n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentru că trecem fără griji viaţa aceasta şi ne încurcăm cu grijile veacului, de parcă am fi nemuritori. Fum suntem! (…)
Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să mulțumim Preasfintei Treimi și Maicii Domnului, care mijlocește pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun și să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, creștinește. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea! Amin!
Știai că?
Liturghiile Sfântului Vasile cel Mare sunt printre cele mai puternice rugăciuni și cea mai veche din ritul bizantin care se spune în cadrul slujbelor bisericești dar care, puțini preoți mireni și călugări o fac. Rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare se mai oficiază în Ajunul Crăciunului, în ziua de prăznuire a Sfântului Vasile cel Mare, pe 1 ianuarie, în primele cinci duminici din Postul Mare, în Joia Mare și în Sâmbăta Mare. Este necesar ca înainte de aceasta să se țină post negru. Anaforaua Sfântului Vasile cel Mare debutează cu o slăvire, cu un cuprins profund teologic, a Sfintei Treimi, slăvire care culminează în unirea oamenilor cu îngerii prin intonarea „cântării de biruinţă” (Sanctus): „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul şi pământul de slava Ta. Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de sus”.
Pilda zilei
Cum putem să facem minuni
Într-o zi, au venit la un părinte îmbunătățit câțiva pelerini, auzind ca Dumnezeu săvârșește minuni prin rugăciunile sale si l-au întrebat: „Avva, cum putem si noi face asemeni Sfinției Voastre ?”
Puteți si voi sa faceți minuni, rugându-vă si făcând acestea:
– Învățând un om să citească Sfânta Evanghelie, ați vindecat un orb.
– Învățând un om să meargă la Biserică, ați vindecat un șchiop.
– Învățând un om să facă milostenie, ați vindecat un ciung.
– Învățând un om să se roage, ați vindecat un mut.
– Învățând un om să postească, ați vindecat un slăbănog.
– Învățând un om să se spovedească, ați înviat un mort.
Așadar, dragii mei frați și dragele mele surori, puteți și voi, și chiar trebuie să faceți minuni în fiecare zi, cu ajutorul lui Dumnezeu!”, fiindcă temelia mântuirii sufletelor noastre este aproapele!
