Gândul zilei
„Când vezi că oameni păcătuiesc într-un fel sau altul față de tine, de Domnul, de semeni și față de ei înșiși, nu te înverșuna cu ură împotriva lor, fiindcă și fără tine este destulă ură pe pământ, ci compătimește-i, iartă-i din toată inima când te jignesc și spune în sine: „Doamne, iartă-le lor – fiindcă i-a năucit păcatul – că nu știu ce fac” (Luca 23, 34)” – Sfântul Ioan de Kronstadt
Știai că?
Diaconițele în istoria primelor veacuri, au avut un rol de cleric și primeau consacrarea prin hirotosie de către episcop. Veșmântul lor liturgic era ca și pentru diaconi, și se împărtășeau în altar imediat după diacon. Ele ajutau la administrarea Tainelor prin învățarea dogmelor religiei creștine, și trebuiau să ajute mai ales la ungerea cu Sfântul Mir a femeilor nou botezate. Pe lângă rolul liturgic, diaconițele aveau un rol misionar și social. Diaconițele puteau deveni orice femeie, indiferent de era căsătorită, văduvă sau necăsătorită. Important era chemarea spirituală și de a fi alături de Biserică și de a se implica în activitatea filantropica a Bisericii. Chiar dacă nu mai îndeplinesc aceleași sarcini ca în Biserica primară, diaconițe există în Biserica Ortodoxă și astăzi. Calendarul Ortodox consemnează, de-a lungul anului, trei diaconițe: Mucenița Tatiana, pe 12 ianuarie, Cuvioasa Olimpiada, pe 25 iulie, și Sfânta Febe, pomenită pe 3 septembrie.
Pilda zilei
Ce facem, cum facem şi când facem!
O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm. Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.
În mulțime, ținut de mână de tatăl său, era și un copil care privea cu ochii plini de tristețe micuțele stele de mare; apoi luând-o la fugă, le dăduse în apă.
După aceea, se întoarse înapoi și repetă operațiunea.
De pe parapet, un om strigă spre el:
– Dar ce faci, măi copile?
– Arunc în apă stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajă, răspunse copilul fără a se opri din fugă.
– Dar pe plaja asta sunt mii și mii de stele de mare: cu siguranță nu ai să poți să le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigă bărbatul. Ca să nu mai spunem că la fel se întâmplă pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poți schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se apleacă iar și mai culese o stea de mare și, aruncând-o în apă, răspunse:
– Iată că am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bărbatul rămase o clipă mut, apoi se aplecă, își scoase pantofii și șosetele și coborâse și el pe plajă. Începu să adune stele de mare și să le arunce în apă. O clipă mai târziu coborâră încă două fete și astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apă.
După care alte sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apă. Astfel fură salvate toate.
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
