Pastila pentru Suflet, 13 iulie. Pilda inimii

Pilda zilei 
Inima 
Într-o zi, într-o lume în care oamenii aveau trupul străveziu, un tânar s-a oprit în centrul oraşului şi a început să strige că are cea mai frumoasă inimă. Nu după multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era, într-adevăr, perfectă. Nu vedeai pe inima lui niciun semn, nici o fisură. Atunci s-a apropiat de multime un batrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele.
Și asta pentru că inima bătrânului era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrici. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi din ea, răni larg deschise, încă sângerânde.
„Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă”, îşi şopteau uimiţi oamenii.
Tânărul, după o examinare atentă a inimii bătrânelului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:
- Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.
- Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea. Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor. Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii?
Tânărul s-a apropiat atunci timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. Și-a rupt apoi o bucată din inima brăzdată de cicatrici şi a pus-o în inima tânărului. Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima cândva perfectă, pulsa de acum dragoste din inima bătrânelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Inima ta cum este, omule? O poţi împărţi cu alţii?