Stratul gazos care înveleşte planeta noastră se întinde pe o distanţă de 630.000 de kilometri, adică este de 50 de ori cât diametrul planetei, conform unui nou studiu bazat pe observaţiile de la SOHO (Solar and Heliospheric Observatory) al ESA/NASA şi publicat în Journal of Geophysical Research: Space Physics.
Atunci când atmosfera ia contact cu spaţiul cosmic, se formează nori de atomi de hidrogen numiţi generic geocoroană. Geocorona este cea mai îndepărtată regiune din atmosferă.
Înainte se considera că limita sa cea mai îndepărtată era undeva la 200.000 de kilometri de Pământ, aceea fiind distanța de la care presiunea radiațiilor solare ar oprima gravitația Pământului.
„Luna zboară prin atmosfera Pământului”, a explicat fizicianul Igor Baliukim, de la Institutul de Cercetare a Spațiului din Rusia. Mai mult, Luna s-ar afla chiar la mijlocul distanței dintre Pământ și geocorona.
Cât de departe se întinde de fapt atmosfera Pământului
Noul studiu a scos la iveală că lumina solară comprimă atomii de hidrogen în geocoroană în partea Pământului îndreptată spre Soare şi, de asemenea, produce o regiune de densitate în regiunea întunecată.
Regiunea de hidrogen mai densă expusă la lumină este totuşi foarte rarefiată, cu doar 70 de atomi pe centimetru cub la 60.000 de kilometri de suprafaţa terestră şi la 0,2 atomi pe centimetru cubi la distanţa până la Lună.
„Pe Pământ l-am numit vid, aşadar hidrogenul nu este suficient de semnificativ pentru a facilita explorarea spaţială”, a explicat Igor. Totuşi, geocoroana Pământului ar putea afecta calitatea observaţiilor astronomice realizate în proximitatea Lunii.
„Telescoapele spaţiale care observă cerul în lungimi de undă ultraviolete pentru studiul compoziţiei chimice ale stelelor şi galaxiilor ar trebui să ia în considerare acest aspect”, a adăugat Jean-Loup Bertaux, membru al echipei de cercetare.
Sursa: playtech.ro