Sfantul Grigorie de Nyssa (335-395), episcop de Nyssa, este unul din marii parinti capadocieni, alaturi de fratele sau Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Grigorie de Nazianz.
Este prezent la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol (381), unde sustine cu mare succes cauza credintei niceene.
Totodata, el ia apararea Sfantul Grigorie de Nazianz impotriva atacurilor episcopilor egipteni si macedonieni, instigati de papa Damasus. Datorita talentului sau oratoric si cunostintelor sale, este proclamat "stalp al ortodoxiei".
Revine la Constantinopol de mai multe ori, pentru a predica la moartea printesei Pulcheria, in 385 si apoi a mamei sale. Este prezent si la sinodul din 394 sau 395, convocat de Patriarhul Nectarie. Dupa aceasta data, informatiile despre el inceteaza, ceea ce ne face sa credem ca aceasta ar fi perioada la care a adormit intru Domnul.
Pentru teologia sa inspirata si rodnica, ce a influentat peste veacuri autorii de dupa el, Sinodul al VII-lea ecumenic l-a numit "Parinte al Parintilor" iar teologii moderni il recunosc drept "cel mai mare cuget patristic al Rasaritului".
Bogata lui activitate de scriitor cuprinde scrieri sau omilii cu caracter exegetic, dogmatic sau ascetic-duhovnicesti ("Despre crearea omului", "Talcuire apologetica la Hexameron", "Despre viata lui Moise sau despre desavarsirea prin virtute", "La titlurile psalmilor"), scrieri dogmatice ("Marele cuvant catehetic", "Cuvant despre suflet si inviere" sau "Macrinia", "Catre Eustatie, despre Sfanta Treime"), cuvantari ascetice ("Despre feciorie") si epistole. Dar aproape toate scrierile Sfantului Grigorie de Nyssa au un accentuat caracter ascetic-duhovnicesc.
