Ce-au fost alegerile 2014? Ne putem rezuma la furia generată de organizarea proastă a votului pentru diaspora. Putem adăuga şi votul împotriva aroganţei pesediste. Dar aş vrea să abordăm problema şi mai direct.
România mai are o religie majoritară zdrobitoare pe lîngă ortodoxie, ceva mai intruzivă şi mai intolerantă. Dreapta hegemonică, una cu mii de feţe, inclusiv cu o faţă pesedistă. De BOR poţi să te mai iei, despre cota unică nu ai cum să comentezi. Ea este lumina de la Apus. Inutil de spus, e şi complet inexact, impozitul progresiv e prezent în foarte multe ţări reper pentru elitele momentului. Această dreaptă – căci e una specială, amestec de conservatorism cu fumuri progresiste – e o religie a periferiei UE/NATO. E parte din scutul antirachetă. E anticorupţie (da, dreapta are capacitatea de a-şi uita corupţii ceva incredibil), dar la pachet cu austeritate. Pentru că nu doar baronii sînt corupţi, şi SPRIJINUL SOCIAL E CORUPŢIE pentru religia dreptei.
Evident, mai sînt unii schismatici, unii de-a dreptul posedaţi de diavolul comunismului, pesediştii. Deşi, în chestiuni esenţiale, comuniştii pesedişti, oameni de-ai lui Băsescu pot aranja oricînd un soft la preţ dublu spre bucuria Microsoft. Şi cînd fac chestii de dreapta, nu trebuie crezuţi. Mai sînt apoi zeci de grupuleţe de dreapta care se bat pe cîte un loc mai apropiat de altar.
Progresiştii ăştia îţi vor explica inutilitatea distincţiei ideologice. E ca şi cum ai spune că nu sînt grupuri sociale cu interese total diferite. E ca şi cum am avea toţi cîte o casă, spitale şi şcoli bune şi tot ce ne-a mai rămas e un soi de plictiseală paradiasiacă de dreapta.
Această religie ne mai ajută să vedem că românii noştri dragi plecaţi sînt abuzaţi doar cînd stau la coadă şi e un pesedist premier. Dreapta ne ajută să uităm că sute de mii de români sînt abuzaţi în cîmpul muncii, acolo şi aici. Ne ajută să uităm că au stat la coadă şi acum zece ani. Ne ajută chiar să-i criticăm şi pe străinii pentru care lucrăm pe salarii de mizerie – ei sînt nişte putori, vor ajutor social de la guvernele lor, nu-şi merită statul în care trăiesc. Revolta angajatului abuzat nu generează politică de stînga în România, ci ură emancipatoare de dreapta.
