Naşterea Mântuitorului şi evenimentele care s-au întâmplat înainte şi după naşterea Lui reprezintă nucleul narativ în jurul căruia se organizează acţiunea dramatică a Irozilor. Cu mici diferenţe de la o zonă la alta, în Apuseni, această veritabilă scenetă de teatru are şapte personaje: Irod, Soldatul, Preotul, Ciobanul şi cei trei crai - Gaşpar, Melchior şi Baltazar.
Sceneta începe cu Irod, care primeşte de la soldat veşti din împărăţie. I se raportează că au fost prinşi trei oameni străini, care sunt aduşi înaintea lui. La întrebările lui Irod, aceştia răspund că au plecat, călăuziţi de o stea, să caute pe împăratul care tocmai s-a născut. Irod răspunde că el este singurul împărat, după care spune în versuri cum a ordonat el tăierea celor 14.000 de prunci. Colindul are şi o parte în care Irod şi cei trei Crai se duelează cu săbiile, fiecare susţinându-şi poziţia în legătură cu adevăratul împărat.
Colindul şi istoria acestuia sunt descrise de etnologul Anamaria Stănescu în lucrarea ”Obiceiul tradiţional al Irozilor”:
”Alături de caracterul religios, sacru al Irozilor s-a dezvoltat mult timp şi caracterul profan, reprezentat de jocul păpuşilor. (...) Din prima formă a Vicleimului şi din prezentarea Magilor şi a dialogului lor, sub influenţa elementelor folclorice caracteristice colindelor, s-au dezvoltat, pe rând, prin activitatea „micilor cărturari”, trei tipuri principale de variante specifice celor trei mari zone etno-geografice româneşti: Muntenia, Moldova şi Transilvania. Cunoscută în cea mai mare parte a Moldovei, drama „Irozii” sau „Vicleimul” circulă în Muntenia şi sub numele de „Tăierile” iar în Transilvania, turi de varianta „Viflaimul”, apar denumirile „Craii” sau „Magii”. De aici, rezultă că imaginarul colectiv al comunităţilor tradiţionale româneşti nu s-a oprit la „Mistére de la Nativitè”, ci s-a focalizat şi pe cel al crimelor tiranului Irod.
