Construcţia barajului din Indonezia face parte din programul ambiţios "Noul Drum al Mătăsii" promovat de China şi destinat dezvoltării infrastructurii în aproximativ 70 de ţări dintre Asia şi Europa.
Indonezia, care se confruntă în mod regulat cu întreruperi în furnizarea energiei electrice, are nevoie urgentă de consolidarea capacităţii de producţie a energiei.
Însă oamenii de ştiinţă estimează că acest proiect ar putea marca sfârşitul acestei specii de urangutan recent descoperită, care cuprinde doar circa opt sute de exemplare care trăiesc în pădurea tropicală primară din Batang Toru din nordul insulei Sumatra.
În inima pădurii, care găzduieşte şi alte specii de maimuţe, cum ar fi giboni şi maimuţe siamang, dar şi tigri de Sumatra, compania indoneziană PT North Sumatra Hydro Energy a dezvoltat un proiect de 1,6 miliarde de dolari care ar urma să fie dat în funcţionare în anul 2022.
Acesta este susţinut financiar de Sinosure, o companie publică din China, şi de Bank of China, potrivit documentelor consultate de AFP, în timp ce Sinohydro, un alt gigant chinez, care a construit Barajul celor Trei Defileuri, s-a ocupat de proiectare.
Unii ecologişti denunţă proiectul susţinut de China în ciuda riscurilor de mediu. ''Această problemă este acutizată de noile drumuri ale mătăsii", o iniţiativă care reprezintă ''un tsunami cu peste 7.000 de proiecte'', a subliniat profesor Bill Laurance, directorul Centrului pentru mediu tropical şi dezvoltare durabilă în cadrul universităţii australiene James Cook.
Până recent, oamenii de ştiinţă credeau că există doar două specii de urangutan, cea din Borneo şi cea din Sumatra. Însă biologul Erik Meijaard a observat în 1997 o populaţie de primate din această specie în Batang Toru. Studierea ADN-ului, craniului şi dinţilor acestora a demonstrat că era vorba despre o specie distinctă de urangutan, care a primit denumirea ştiinţifică Pongo tapanuliensis.
Aceşti urangutani de Tapanuli seamănă cu verii lor de Borneo. Ei au blana portocalie, mai ondulată în comparaţie cu cea a rudelor de Sumatra şi se disting totodată prin mărimea considerabilă a mustăţilor.
În cazul în care proiectul barajului hidroelectric de 510 de megawaţi va continua, o parte din habitatul natural al speciei va fi inundat şi va fi traversat de drumuri şi cabluri de înaltă tensiune.
Pentru Erik Meijaard, acest lucru ar putea reprezenta sfârşitul acestei specii cu număr redus de exemplare. "Drumurile vor aduce vânătorii şi localnicii. În general, în acel moment lucrurile merg prost", a explicat pentru AFP omul de ştiinţă olandez. "Dacă acest lucru se confirmă pe singurul teritoriu al speciei, nu va aduce nimic bun", a precizat el.
Chiar şi în aceste condiţii, aceste ameninţări abia sunt menţionate în studiul de impact asupra mediului înconjurător realizat de PT North Sumatra Hydro Energy, potrivit oamenilor de ştiinţă care l-au consultat, scrie Agerpres.