Traumele complexe pot lăsa amprente adânci în psihicul uman, iar supraviețuitorii se pot confrunta cu o serie de reacții și comportamente neprevăzute.
Cei care au trecut prin astfel de experiențe știu că pot lăsa cicatrici profunde și dureroase care rămân în suflet pentru tot restul vieții.
Și, ca și cum traumele în sine nu ar fi de ajuns, ele pot da naștere unor comportamente aparent neobișnuite sau dificil de înțeles pentru cei din jur. Aceste comportamente pot fi percepute ca bizare sau chiar disfuncționale, dar pentru supraviețuitorii traumelor complexe, ele sunt adesea strategii de adaptare la o realitate dificilă.
Supraviețuirea poate fi considerată o realizare remarcabilă, încercând să te adaptezi după traumele complexe și poate fi un proces dificil și încărcat emoțional. În timp ce unele dintre comportamentele unei persoane pot fi evidente, cum ar fi încercarea de a evita anumite tipuri de situații sau de a-și închide uneori emoțiile, altele pot fi mai subtile și mai greu de observat. Cu toate acestea, înțelegerea simptomelor și comportamentelor este vitală pentru a încerca să ajutăm supraviețuitorii să se vindece și să se adapteze la realitatea lor.
În acest articol, vom păși în lumea celor care au experimentat traume complexe și vom dezvălui șase comportamente care, deși pot părea inexplicabile la prima vedere, au adânci semnificații și sunt parte integrantă a procesului de supraviețuire.
1. Disocierea zilnică
Imaginează-ți că trăiești într-o lume în care realitatea pare mereu în derivă, ca un film care se derulează în fundalul minții tale.
Pentru supraviețuitorii traumelor complexe, disocierea este o modalitate de a face față amintirilor dureroase sau unor realități terifiante. Această separare de sine sau de mediul înconjurător poate oferi o cale de scăpare temporară.
Este un mecanism de adaptare dictat de instinctul de supraviețuire care poate proteja individul de intensitatea traumei și poate ajuta la menținerea unei funcționalități minime în viața de zi cu zi.
Cât de sănătoasă este, de fapt, combinația de pâine cu gem, mâncarea preferată a copiilor
2. Identități disparate
Pentru unii supraviețuitori, experiențele traumelor complexe pot crea senzația că au mai multe identități sau „stări de sine" care se manifestă în diferite circumstanțe.
Aceasta poate fi o formă de adaptare la traumă, în care persoana încearcă să gestioneze conflictele interioare și să-și protejeze identitatea principală de durere, scrie Diva Hair.
Cu ajutorul terapiei, aceste identități pot fi integrate pentru a crea un eu unitar puternic.
3. Izolarea socială
Izolarea socială poate apărea ca o consecință a traumelor complexe, deoarece supraviețuitorii pot avea dificultăți în stabilirea și menținerea relațiilor sănătoase. Ei pot experimenta neîncredere în ceilalți, teamă de abandon sau pot avea dificultăți în exprimarea nevoilor lor.
În plus, pot prefera izolarea pentru a evita potențialele pericole sociale.
Cu toate acestea, deprinderea abilităților sociale și conectarea cu alții poate fi o parte importantă a procesului de recuperare.
4. Căutarea unui salvator
Căutarea unui salvator poate apărea ca o încercare de a găsi o persoană sau o situație care să ofere protecție și siguranță.
Această atitudine poate proveni din experiențe anterioare în care supraviețuitorii au fost vulnerabili și au căutat ajutor.
În mod similar, acest comportament poate fi o reflecție a nevoii de a avea control într-o lume percepută ca fiind amenințătoare.
Ce stil vestimentar ți se potrivește în funcție de zodie
În terapie, este important să se exploreze aceste tendințe pentru a găsi modalități sănătoase de a satisface nevoile de siguranță și sprijin.
5. Senzația de dereglare emoțională
Traumele complexe pot lăsa urme adânci în sistemul nervos și pot duce la o dereglare a emoțiilor. Supraviețuitorii pot experimenta stări intense de tristețe, furie, anxietate sau insensibilitate.
Această dereglare poate fi o consecință a modului în care traumele afectează creierul și în care acesta procesează informațiile.
Terapia poate oferi instrumente pentru reglarea emoțiilor și gestionarea stresului.
6. Tendințe de auto-vătămare
Auto-vătămarea poate fi o modalitate de a face față emoțiilor copleșitoare și de a exprima durerea interioară.
Supraviețuitorii pot recurge la acest comportament pentru a găsi o formă de eliberare sau pentru a simți că dețin controlul într-o lume care le-a fost adesea amenințată.
Este esențial ca cei care se confruntă cu aceste tendințe să caute ajutor profesional pentru a dezvolta strategii sănătoase de gestionare a emoțiilor și pentru a preveni acest comportament.
