Familia se află într-un sat uitat de lume din județul Iași. În urmă cu puțin timp, casa în care locuiau 9 suflete a ars și au mai rămas doar pereții. Cu lacrimi în ochi, mama povestește cu greu despre clipele cumplite prin care au trecut.
„Aici, în casă, nu era nimeni, eram afară toți, locuiam aici, dar eram afară. Tot ne-a ars. Am avut aici porumbul, tot din pod. Ce am avut tot ne-a ars”, povestește mama.
Cu grija zilei de mâine, părinții sunt îngroziți că nu vor putea reconstrui casa până la venirea iernii. Singurul venit este al bărbatului, plus alocațiile copiilor.
Mama: Foarte greu, ne descurcăm cum putem.
Reprezentant asociație: Aveți bani să vă faceți casa?
Mama: Nu avem, dar cu ajutorul lui Dumnezeu o să facem…
Reprezentant asociație: Acum câți dormiți în pat?
Băiețel: Trei!
Una dintre fiice își găsește refugiul în muzică.
Reprezentant asociație: Ce simți atunci când cânți?
Fiică: Fericire.
Reprezentant asociație: Uiți de problemele de acasă?
Fiică: Da!
Reprezentant asociație: Ce ai vrea să schimbi la familia ta?
Fiică: Nimic, doar vreau să facem casa…
Familia se roagă la Dumnezeu și speră că vor putea reuși să aibă din nou un cămin.
