În anul 1545, o parte din populația actualului Mexic a început să se confrunte cu febră, dureri de cap și sângerări ale ochilor, gurii și nasului. De cele mai multe ori aceste simptome au fost urmate la o distanță de trei sau patru zile, de moarte.
Astfel, în anul 1550 această boală a șters de pe fața Pământului în jur de 15 milioane de oameni. Ca să înțelegi mai bine, asta ar însemna cu patru milioane mai puțin față de populația actuală a României.
Până acum se credea că motivul acestor simptome care provocau moartea ar fi fost variceala, pojarul, oreionul sau gripa. Însă, oamenii de știință au efectuat recent o serie de analize ADN obținute din dinții victimelor moarte. Astfel, au descoperit că boala a fost cel mai probabil provocată de febra tifoidă.
Boala care a decimat populația aztecă în secolul 16
Cocoliztli este considerată una din cele mai mari epidemii din istoria umană, comparabilă cu ciuma bubonică, care a ucis 25 de milioane de oameni în Europa de Vest în secolul 14. Molima din secolul 16 a apărut în actualul Mexic la două decenii după epidemia de varicelă adusă de spanioli.
„În orașele și localitățile mari, se săpau șanțuri mari, iar de dimineață până la apus preoții nu făceau altceva în afară de a căra cadavre și a le arunca în șanțuri", a descris istoricul Fray Juan de Torquemada perioada respectivă. Nici experții vremii nu puteau atribui simptomele unor boli cunoscute, precum pojarul și malaria.
Oamenii de știință de acum au descoperit însă făptașul. După ce au analizat ADN-ul a 29 de scheleți îngropați în cimitirul cocoliztli, aceștia au găsit urme de salmonella enterica. Bacteria este responsabilă pentru febra enterică – în această categorie intră și febra tifoidă.
