Este vorba despre o construcţie din piatră şi lemn în partea superioară, cu ajutorul căreia romanii supravegheau rutele pe care se transportau minereurile aurifere şi de altă natură din zonă. Fortificaţia de la Grohaş constă dintr-un val amenajat cu piatră şi pământ şi un şanţ săpat în exterior. Valul nu a fost secţionat, arheologii nereuşind să ajungă la baza construcţiei, cel puţin momentan. Faţă de nivelul de călcare din interior, valul are o înălţime de 1 metru. În exterior, până la adâncimea la care a fost cercetat şanţul, a fost înregistrată o diferenţă de nivel de 2,60 metri. Valul se păstrează pe o lăţime de cel puţin 8 metri în această parte a fortificaţiei, dar lăţimea şanţului încă nu se cunoaşte, multe din pietrele valului fiind colmatate în şanţ.
Fragmentele ceramice descoperite în şanţ datează fortificaţia în epoca romană. În interior, arheologii au identificat o structură din piatră legată cu pământ, lungă de 6 metri, orientată NV-SE, amenajată direct pe nivelul de călcare. În opinia specialiştilor, acesta datează din epoca romană, dovadă stând numeroasele fragmente ceramice şi piese de fier descoperite în strat şi pe nivel. Această structură din piatră reprezintă urmele turnului de observaţie, care, probabil, era construit din lemn. Un complex din epoca medievală deranjează nivelul roman în carourile 9 şi 10 ale secţiunii.
Ar mai fi de menţionat că turnul de la Trâmpoiele se află în districtul minier Almaş – Stănija, parte componentă a Cadrilaterului Aurifer al Munţilor Metaliferi. Conform lui V. Wollmann, cele mai apropiate centre de exploatare romane de locul în care a fost cercetat turnul sunt minele Haneş, Larga, Breaza, Faţa Băii, Fericel şi Albini. ”În aceste turnuri se aflau mici detaşamente militare care aveau rolul de protejare şi apărare a centrelor de exploatare minieră şi a căilor de acces. În lipsa unor date certe, nu putem stabili ce detaşament era cantonat la Grohaş. În zona auriferă a Munţilor Metaliferi sunt menţionate unităţi ale legiunii a XIII-a Gemina şi un numerus Maurorum Hispanensium, care era staţionat la Ampelum (Zlatna)”, a spus arheologul Gabriel Bălan.
Urmele unei construcţii foarte vechi, de formă pătrată, au intrat recent în atenţia arheologilor din Alba Iulia. În 2013 Adrian Puiuleţ, membru al unei asociaţii din Zlatna, A.T.E. Trascău Corp şi Dan Anghel, restaurator la Muzeul Naţional la Unirii din Alba Iulia, au vizitat situl, concluzia lor fiind că la Grohaş se află un turn de observaţie din epoca romană, datorită formei pătrate. În primăvara anului 2017, subiectul a fost reluat şi a făcut obiectul unui parteneriat între Muzeul Naţional al Unirii, ATE Trascău Corp şi Primăria Zlatna. Adrian Puiuleţ este şi cel care a reuşit să mobilizeze voluntarii care au ajutat la săpături.
Locul a aprins imaginaţia localnicilor timp de secole. În jurul ciudatei fortificaţii s-au dea lugul timpului o serie de legende. Emilian Achim, iniţiatorul unui muzeu ţărănesc unic în Munţii Apuseni, le cunoaşte aproape pe toate: „Spre miazănoapte îmi arată o spinare bombată, înaltă şi rotundă de munte, numită cum nu se poate mai potrivit: Mărul Roşu. Din cele mai vechi vremuri până azi, almăşenii cred ca muntele asta e pe dinăuntru gol. Şi că în pântecul mărului acela gigantic de stâncă se afla o întreagă cetate turcească plină de comori, între care şi un viţel de aur, dar toate sunt închise în adâncuri cu mare blestem. Mulţi căutători de aur au încercat să scormonească muntele asta, dar cu toţii au fost loviţi de tainica vrajă, fiind purtaţi de duhuri turbate prin râpi adânci, rătăciţi prin pâraie, desişuri sau pierzându-şi minţile”.
