Pentru prima dată, cercetătorii de la Emory School of Medicine din Georgia (SUA) au arătat că, dacă şoarecii sunt învăţaţi să se teamă de un anumit miros, acesta declanşează modificări chimice ale spermei.
Apoi, aceste schimbări pot modifica creierul următoarelor două generaţii, provocându-le teama de acelaşi miros.
Dacă aceste schimbări sunt valabile şi la oameni, s-ar putea schimba modul în care este analizat comportamentul adulţilor, precum şi cel în care sunt tratate diferite afecţiuni, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic.
Kerry Ressler, profesor de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale, a declarat: "Faptul de a şti că experienţele părinţilor influenţează urmaşii ne ajută pe noi să înţelegem tulburările psihiatrice care ar putea avea o bază transgeneraţională şi eventual să proiectăm strategii terapeutice".
În timpul studiului, şoarecii au fost învăţaţi să asocieze mirosul florilor de cireş cu un uşor şoc electric. După scurt timp, şoarecii s-au arătat temători, chiar dacă ei erau doar expuşi mirosului.
Ulterior, oamenii de ştiinţă au verificat urmaşii şoarecilor şi au descoperit că aceştia asociază mirosul florilor de cireş cu teama, deşi nu au fost niciodată expuşi la şocuri electrice.
Drept urmare, cercetătorii au concluzionat că această trăsătură s-a transmis genetic, întrucât părinţii nu şi-au întâlnit niciodată urmaşii, ceea ce înseamnă că acest comportament nu putea fi învăţat.
Urmaşii au reacţionat la acelaşi miros pe care părinţii lor au fost învăţaţi să îl evite. Experimentele au arătat că înformaţia poate fi transmisă prin intermediul mamei şi afectează urmaşii, fie că sunt concepuţi pe cale naturală, fie cu ajutorul fertilizării in vitro.
Studii anterioare au arătat că atacurile de stres posttraumatic pot fi generate de anumite mirosuri şi există îngrijorarea că persoanele care suferă de această tulburare, precum soldaţii care au luat parte la conflicte armate, vor putea transmite frica lor copiilor, astfel încât aceştia să aibă aceleaşi atacuri, când simt anumite mirosuri.
