Președintele României, de exemplu, ca instituție, ca importanță, trebuie să aibă alte subiecte decât Parlamentul, executivul și ceilalți și pe care ceilalți nu pot să le aplice, adică un parlament nu poate să facă legislație împotriva prostului gust, de exemplu, sau tot felul de chestii de tipul ăsta.
Or, un președinte, prin autoritatea sa, trebuie să ia în stăpânire și în lucru acest gen de subiecte: credința, societatea, școala, familia. Toate trebuie să fie funcționale, coordonate în a construi această morală publică de care este enormă nevoie, mai ales unei țări care a ieșit dintr-un marasm de organizare obligatorie și coercitivă.”, a declarat Mircea Diaconu.
