Mircea Cărtărescu a explicat, pentru Hotnews: "Bineînțeles că există premii și premii. Unele care te onorează, altele care te dezonorează. Am aprobat în sinea mea atitudinea celor doi poeți. De fapt, ICR nu mai există cu adevărat, a fost distrus cu cinism de o putere imorală și aculturală. Refuzul poeților de a lua premiul ICR a trecut mai departe de critica acestei instituții, așa cum e ea azi, și s-a-ndreptat către această putere discreționară cuprinsă de un fel de nebunie colectivă".
Scriitorul a povestit şi ce se ascundea în spatele afirmaţiei, făcute într-un interviu anterior: "În 2013, ICR-ul nu mi-a mai plătit nici măcar o singură călătorie sau traducere",explicând că nu e vorba de un reproş la adresa instituţiei.
"Nici pomeneală, mă refeream la cei care ne-au acuzat, pe mine și pe alți autori, că ne-am băgat mâna până la cot în banii publici pentru că ICR ne-a finanțat călătorii și traduceri, în loc ca banii să se ducă la pensionari. Eu personal am fost acuzat că am fost construit artificial de ICR și că fără banii acestei instituții n-aș fi fost nimic. Dar în 2013 am avut mai multe prezențe în străinătate și mai multe traduceri decât înainte, deși ICR n-a mai vârât nici un ban în imaginea mea. Eu n-am nevoie să-mi plătească cineva drumurile sau traducerile. Dar datoria statului român, prin instituțiile sale culturale, e să finanțeze și să promoveze cultura actuală, să contracareze prin ea imaginea de sălbatici ai Europei pe care-o avem, pe drept sau pe nedrept, în afară. Asta - și mult mai mult - a făcut ICR timp de șase ani, până când a fost, practic, desființat".
Mircea Cărtărescu a comentat şi raportul în România actuală, dintre cultură şi instituţii, dintre cultură şi politică:
"Azi România e în derivă, statul de drept e asediat, justiția e gata să cedeze. Suntem cu toții în mâinile unor inconștienți care ne vor scoate din Europa și, în general, din lumea civilizată. Mai are rost să vorbim de cultură? Cu un Gigel agramat ministrul culturii? Cu fostul director-calorifer al ICR? Cu zecile de ignoranți ce se ocupă, chipurile, de cultură din conducerea posturilor de radio, ale canalelor de televiziune și ale ziarelor? Politica USL, în acest moment, e vădit anticulturală, dar ăsta e unul dintre păcatele ei minore. Grav e că politica românească a ajuns pe mâinile unor indivizi care dau foc lumii ca să scape de pușcărie".
Întrebat despre "mândria de a fi român", Mircea Cărtărescu a spus: "Se face abuz de această expresie tocmai pentru că nu are acoperire. Dacă românii ar fi cu adevărat mândri de ei înșiși expresia nu s-ar mai folosi. În realitate, românii au unul dintre cele mai scăzute niveluri ale stimei de sine dintre toate națiunile lumii. Se consideră ultimii oameni, dar asta nu-i împiedică să ducă mai departe, generație după generație, distrugerea de sine, de parc-ar vrea să ajungă într-adevăr ultimii, ca să se poată și ei defini cumva. În contextul ăsta, renunțarea la cultură e sinucigașă. Era singura, firavă, sursă de stimă de sine, era mândria de a fi conaționali cu Brâncuși, Cioran, Enescu, Ionescu, Mircea Eliade și alți români celebri. Azi preferăm să ne minimalizăm și să ne înjurăm artiștii: mă tem că vom suporta consecințele încă niște decenii".
Citiţi mai multe pe hotnews.ro.
