Miracolul de la Jebucu: Femeia-preot care a salvat un sat de la dispariție

Cu sprijinul Celui de Sus, al soțului și al comunității locale a ridicat în sat un orfelinat ce este astăzi casă pentru 75 de suflete, înființând în paralel, sub tutela parohiei reformate, o impresionantă gospodărie, cu grădini, solarii, oi, vaci și porci, o moară, o fabrică de pâine și una de produse lactate și, mai nou, instalație de făcut suc de mere. Dacă mai adăugăm un cămin pentru bătrâni construit într-un sat apropiat, un centru pentru copiii străzii în Cluj Napoca și cei cinci copii pe care i-a crescut, avem imaginea, impresionantă și tulburătoare, a Irmei Molnar, femeia-preot reformat ce a salvat de la dispariție un sat ce este astăzi o comunitate înfloritoare și plină de viață.

Așezat pe drumul care face legătura între localitățile Șaula din județul Cluj și Almașu, din județul Sălaj, între câteva culmi de dealuri golașe, Jebucu este un mic sat atestat documentar încă din 1391. Cu drumuri de pământ ce se transformau în noroi până la glezne la prima ploaie, fără activități economice, fără școală și chiar fără preot, satul era, la începutul anilor '90, în pericol de dispariție prin depopulare. Dumnezeu le-a zâmbit însă jebucanilor în 1991, atunci când o familie de oameni ai bisericii au ales să vină aici și, sub aripa parohiei reformate, să readucă la viață comunitatea locală. Irma Molnar, originară din Târgu Mureș și soțul ei, Janos Molnar, de loc din Jibou, au ajuns în sat venind de la Cuzăplac, un sat din apropiere.

"În Cuzăplac am ajuns pentru că nu aveau preot de trei ani în sat și atunci au spus oamenii că mai bine e o femeie, decât să nu fie nimeni. Așa am ajuns în Cuzăplac. Este adevărat că le-am cerut ca tot satul să fie de acord. În Jebucu am ajuns pentru că satul a rămas fără preot și niciun bărbat n-a acceptat să vină să facă slujbă. Era noroi, era un sat foarte sărac, cel mai sărac din zona Călatei. Atunci soțul a spus: 'Irma, întreabă-l pe Dumnezeu'. L-am întrebat pe Dumnezeu și mi-a spus: 'Du-te!' Trei ani am făcut împreună Cuzăplac și Jebucu, dar era foarte greu și am rămas atunci numai aici. Dar, mulțumesc lui Dumnezeu, satul și viața de aici s-au schimbat", rememorează femeia pastor vremurile de început.

Odată stabilită în sat n-a stat prea mult pe gânduri și prima schimbare care a inițiat-o a fost cea a bisericii și a casei parohiale, iar mai apoi au venit firesc înființarea unei școli și unui ofelinat pentru copiii nevoiași, Centrul de Plasament "Bethesda". Toate, cu sprijinul comunității locale, care a rugat-o să facă ceva pentru a ține satul în viață, dar și cu ajutorul unor oameni inimoși din Germania. Citeste mai mult...