”Cum au ajuns înregistrările în public, cu ce scop, cu ce motivații clare ori ascunse devine irelevant după ce le-ai ascultat. Pentru că ceea ce rămâne în minte, ca un sfredel țiuitor, ca o bormașină continuă, sunt cuvintele Alexandrei, vocea ei îngrozită:
„Sunt domnișoară, am 15 ani, și ieri am fost sechestrată de către un domn….“
Copila aceasta de 15 ani își numește propriul agresor „domn“.
Nu „bărbat“, nu „ins“, nu „tip“, nu „nene“, nu „moș“, nu „individ“, nu „persoană“.
Nu „atacator“, nu „tâlhar“, nu „pervers“, nu „sadic“, nu „violator“, nu „criminal“.
Nimic din tot acest vocabular atât de bogat al limbii române.
Ea spune DOMN.
E atât de pură, de nevinovată, încât nici nu-și imaginează că nu va supraviețui, că nu va fi salvată.
Avem nevoie de proceduri pentru situații de criză, firește. Dar nu doar de atât. Nu doar de instructaje, de educație, terapii de grup – profesionale, pe sexe ori mixte. Nu doar de câteva demisii și demiteri.
Avem nevoie de reparații sistemice.
De terapia de nație”, scrie filosoful Mihai Șora, pe pagina sa de Facebook.
