„In 2011, in loc sa imi petrec timpul cu sotul meu si cei 5 copii, eram franta de oboseala. Am mers la medic, dar nu a descoperit nimic. In septembrie, mi-a curs sange din sanul drept. Am mers din nou la medicul de familia si m-a trimis sa fac o mamografie. La laborator m-au tratat ca pe o idioata.
Scanarea a aratat chisturi dar nimic mai mult. Am intrebat despre sangerare si am auzit: esti tanara, vino la anul pentru analize. Mi-au taiat replicile, spunandu-mi ca stiu ei ce fac. Am sunat la medicul de familie si m-a trimis la chirurgie, pentru o biopsie. Chirurgul m-a refuzat, spunandu-mi ca nu este necesar, din moment ce chistul este benign.
Renuntasem. Doar ca sotul meu mi-a spus ca ceva este in neregula si cineva trebuie sa isi dea seama ce am. Medicul de familie m-a indreptat spre un centru pentru cercetarea cancerului. Le-am explicat ca am auzit ca sunt prea tanara, ca nu e grav, ca sunt bine. Acolo, un consilier m-a asigurat ca imi voi primi raspunsurile. Am facut toate analizele apoi am primit un telefon acasa. Am stiut…
Citeste in continuare pe TeoTrandafir.com