Acest punct de vedere se regăseşte în volumul " Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor", editat de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă şi lansat joi la Academia Română. Volumul poartă semnătura unor nume importante din medicina românească, care, într-o serie de articole complementare, aduc argumente cu privire la natura reală a bolii de care a suferit Eminescu şi motivul morţii sale premature.
La lansare, academicianul Victor Voicu, farmacolog si toxicolog, coautor al volumului, a spus că "la autopsie nu s-au gasit leziunile specifice sistemului în creier, ca sunt leziuni specifice sifilisului". "Era ignoranţa vremii. Nu se putea pune la vremea aia diagnostic cert de sifilis. Era şi o modă, boala venerică, sexuală era foarte frecventă, inclusiv la marii arişti. Tratamentul cu mercur nu a facut decât să genereze lezări ale sistemului nervos şi cardiovascular, ireversibile, grave", a spus academicianul Voicu, potrivit mediafax.ro.
El a arătat că, pe fondul unei afecţiuni de tip bipolar care nu a fost corect diagnosticată, Eminescu a primit diagnosticul eronat de sifilis, generând un tratament, standard la vremea respectivă, cu mercur. Din păcate, administrarea de lungă durată şi în mod repetat a generat agravarea stării de sănătate a lui Eminescu şi a contribuit la sfârşitul lui prematur.