Visele sunt experiențe cu o mare componentă vizuală. Experiențele onirice ne manipulează simțurile și declanșează senzații ciudate care ne pot modifica percepția realității. Vormim despre experiențe fantasmagorice complexe care sunt influențate și modelate de lucrurile pe care le mâncăm, de exercițiile fizice pe care le facem și chiar de poziți în care dormim.
Așadar, dacă lucrurile pe care le visăm au mare legătur cu ceea ce vedem în timpul zilei, atunci ce visează cei care suferp de cecitate?
Cei care își pierd vederea foarte devreme sau sunt orbi din naștere, de obicei, nu au aspecte vizuale ale viselor lor. Cu toate acestea, visele lor prezintă percepții ridicate ale altor simțuri, în timp ce aceia care își pierd vederea mai târziu în viață continuă să experimenteze elemente vizuale în visele lor.
Se pare că visurile nevăzătorilor sunt foarte asemănătoare cu cele ale persoanelor care pot vedea. Aceștia percep un nivel similar de interacțiuni sociale în visuri. Cu toate acestea, nevăzătorii sunt mai predispuși la coșmaruri, în special în ceea ce privește pierderea, senzația de cădere și aceea de a se lovi de o mașină nevăzută.
Deși nevăzătorii nu poate vedea cu ochii, ei „văd” în visele lor prin intermediul altor sumțuri. În ciuda opiniilor neavizate, aceștia nu au nici o dificultate în reprezentarea vizuală a conținutului viselor lor.
