Pentru ca legea să răspundă tuturor nevoilor, parlamentarul a avut mai multe întâlniri cu oamenii care au nevoie de această schimbare. Ultima discuţie a fost la Braşov, acolo unde Adriana Săftoiu s-a întâlnit cu persoane surde care consideră proiectul şansa lor la o viaţă mai bună.
30.000 de români cu deficienţe de auz trăiesc în România într-o totală izolare. Fie că este vorba despre accesul la educaţie, muncă sau servicii publice, pentru aceste persoane statul pare să pună bariere invizibile de limbaj. Dacă nu sunt însoţite de un aparţinător la ghişeele instituţiilor publice, de cele mai multe ori, persoanele surde ajung să renunţe la rezolvarea problemelor, pentru că nu reuşesc să se facă înţelese.
”Toate instituţiile ar trebui să se asigure că limbajul mimico-gestual sau limbajul semnelor poate fi folosit. Ceea ce nu înţeleg mulţi este că aceşti oameni nu gândesc în cuvinte, ci în semne. De multe ori, aud argumentul că pot scrie, dar vă spun că pentru ei cuvintele de legătură nu există şi nu dau aceeaşi semnificaţie pe o care o dăm noi limbajului scris. Ceea ce mă întristează este că instituţii ale statului care se ocupă de problematica lor sunt agresive în a respinge o astfel de iniţiativă. Ei spun că există prevederi în anumite legi care le-ar garanta aceste drepturi persoanelor surde. Realitatea arata că modul în care este legiferată problemea nu obligă statul în niciun fel să garanteze aceste drepturi, ci este o opţiune, adică statul poate să asigure sau nu. După mine, dacă aceste drepturi ar fi garantate de statul român, nicio persoană surdă nu s-ar confrunta cu probleme“, a declarat Adriana Săftoiu.
Dacă legea va fi votată şi limbajul semnelor va fi recunoscut în ţara noastră, instituţiile statului vor avea la dispoziţie cinci ani pentru ca limbajul mimico-gestual să fie folosit în toate instituţiile statului. Practic, acest lucru va însemna că atunci când o persoană surdă solicită un interpret, orice instituţie să fie capabilă să cheme unul, pe bază de programare, aşa cum se întâmplă deja în statele civilizate ale Europei.
”Dacă limbajul semnelor va fi recunoscut în România, voi încerca să reiau legea privind autorizarea interpreţilor, care sunt puţini în ţara noastră. Voi avea o discuţie la Ministerul Educaţiei pentru ca din anul 2018 să fie introdusă o secţie de limbaj mimico-gestual în cadrul Facultăţii de Litere. În egală măsură, cred că la facultăţile de medicină, asistenţă socială şi psihologie ar trebui introduse cursuri obligatorii pentru accesibilizarea persoanelor cu dizabilităţi“, a spus Adriana Săftoiu.
Persoanele cu dizabilităţi de auz au probleme şi privind accesul la educaţie. Potrivit statisticilor, doar 1% reuşesc să promoveze examenul de Bacalaureat.
”Până în 2020 trebuie ca statul român să ia toate măsurile pentru ca persoanele cu dizabilităţi să fie şi să ducă o viaţă independentă, nu izolată cum este acum. Mai avem la dispoziţie doar doi ani“, a încheiat Adriana Săftoiu.
În alte ţări, cum este Portugalia, menţiunile din Constituţie vizează în mod expres accesul la educaţia obligatorie. În Norvegia, orice copil surd are dreptul să acceseze educaţie în limbajul semnelor, acesta devenind prima limbă.
De asemenea, limbajul semnelor este recunoscut oficial şi în Belgia, Germania, Noua Zeelandă, Chile şi Republica Cehă.
