„Cunoscându-l pe domnul judecător Dorneanu, am înţeles câteva lucruri esenţiale, pe care doar teoretic le percepeam până a-mi începe mandatul la Curte, astfel:
a fi judecător constituţional înseamnă a accepta un statut social aparte, guvernat de imperative paradoxale deseori:
să fii în serviciul societăţii, fără a uita omul, privit individual;
să crezi în ceea ce este drept, fără a sacraliza sau absolutiza;
să fii drept, fără a fi rigid;
să fii ferm în aplicarea legii, fără duritate, însă;
să cumpăneşti, fără a părtini.
Dincolo de toate acestea, judecătorul Dorneanu mi-a arătat – şi cred că ne-a arătat tuturor – cum este să fii înţelept, fără stridenţe sau orgolii. Cum poţi rămâne precaut, fără a fi, însă, indecis.
Mandatul său de Preşedinte va aduce, sper şi cred asta, un echilibru greu de clintit în activitatea deloc simplă, deloc uşoară, a judecătorului constituţional, precum şi o comunicare adecvată, internă şi externă ( cu mass-media, cu societatea civilă, publicul larg, partenerii instituţionali de dialog), a principalelor jaloane ale activităţii Curţii Constituţionale.”