Lăsatul Secului. În calendarul bisericesc, această zi are două etape care duc treptat către Postul Sfintelor Paști: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, atunci când se lasă sec de carne și Duminica Izgonirii lui Adam în Rai, când se lasă sec de brânză. Cuvântul ”sec” din sintagma ”lăsatul secului” este înțeles ca fiind similar cu uscat, de post, fără grăsime.
Singurul post care are două Lăsatul Secului este cel al Sfintelor Paști, cunoscut și sub numele de Postul cel Mare. Primul Lăsatul Secului este pentru carne și se ține în Duminică Infricosatei Judecați, iar celălalt este pentru ouă, peste și lactate și se ține în Duminică Izgonirii din Răi a lui Adam.
În toate zonele rurale din țară Lăsatul Secului de Paști joacă un rol extrem de important. Foarte multe tradiții încă se țîn. De exemplu, Lăsată Secului de Paști păstrează tradiții specifice începutului unui an agrar, sărbătorit odată cu echinocțiul de primăvară. După cum spune și Profesorul Ion Ghinoiu, “prin fixarea Paștelui în raport cu echinocțiul de primăvară și faza lunară, cele mai importante sărbători și obiceiuri păgâne au fost împinse în afară ciclului pascal, la Lăsatul Secului și la Rusalii”.
Această sărbătoare marchează și acel moment de cumpăna dintre noul an agrar și cel vechi. În funcție de această sărbătoare sunt ținute și obiceiurile și datinile locului. Acestea se împart în două categorii: sărbători care au loc înaintea de Lăsatul Secului în “Săptămâna Nebunilor” și obiceiuri care se țîn în săptămâna “Caii lui Santoader”.
Praznicul de duminică este împodobit, din moși-strămoși, de tradiții pe care creștinii ortodocși le respectă pentru a avea un post ușor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.
În foarte multe localități din sudul țării se păstrează cu sfințenie obiceiul de Batere a halvitei. În cadrul acestei ceremonii participa și copiii și adolescenții. Se obișnuiește că gazdă să lege o bucată de halviță cu o sfoară și începe să o plimbe prin față tinerilor, organizați în echipe de câte doi, având mâinile legate la spate. Fiecare copil încearcă să prindă bucată de halviță cu gură, un lucru mai greu decât și-ar închipui mulți. Majoritatea celor care participa la această tradiție ajung să se murdărească din plin pe față și chiar pe haine. Se spune că persoană care prinde halviță în gură o primește drept recompensă.
O altă datină care se păstrează și în zilele noastre este Legarea grânelor. Acest obicei se practică pentru că păsările sau alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.
În unele sate din Covasna, de Lăsatul Secului se practică un alt obicei vechi, cel al focurilor purificatoare. Pe inserat, pe dealuri se aprind focuri. Conform tradiției, în acest fel atmosfera se purifică în comunitatea respectivă, ajutând totodată și la alungarea spiritelor rele. Mai mult, se credea că prin săvârșirea acestui ritual se asigura și perpetuarea renașterii la viață.
Iar în regiunea Munteniei, nurorile obișnuiesc să prepare plăcinte cu brânză dulce și stafide pe care mai apoi le oferă soacrelor, pentru că relațiile lor să rămână “dulci” și în timpul Postului Mare.
Nu în ultimul rând, se mai practică și obiceiul că mulți credincioși să ofere copiilor nevoiași câte șapte sticle cu lapte, simbolizând cele șapte săptămâni ale postului. Se crede că această tradiție va aduce hrană mai bună copiilor nevoiași pe parcursul Postului Paștelui, relatează calendarulortodox.ro.